Camil Petrescu a fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet. Este inițiatorul romanului modern.
S-a născut în luna aprilie 1894, în București. A rămas orfan de mic de ambii părinți și a fost crescut de o doică din familia subcomisarului de poliție Tudor Popescu, din mahalaua Moșilor.
După ce a absolvit clasele primare în Obor, s-a înscris la „Colegiul Sfântul Sava” și „Liceul Gheorghe Lazăr” din București. În timpul anilor de liceu a fost bursier. În anul 1913 se înscrie la Facultatea de Litere și Filozofie din București, pe care o absolvă cu calificativul „magna cum laude”. În anul 1914 a debutat în revista „Facla” cu articolul „Femeile și fetele de azi”, sub pseudonimul „Raul D”.
Între anii 1916-1918 a participat ca ofițer la Primul Război Mondial. Experiența trăită pe front a servit drept sursă pentru romanul său „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” (1930). În primul an de război (1916) a fost rănit pe front. A făcut stagiu într-un spital militar după care este trimis din nou pe front. De data aceasta cade prizonieri la maghiari. În timpul unui bombardament german își pierde auzul la o ureche. Această suferință îl va marca pe viață. Trebuia să depună efort în plus pentru lucruri care erau firești și ușoare pentru cei cu urechile intacte. Abia în anul 1918 a fost eliberat și a reușit să se întoarcă în București. În același an a debutat cu prima sa piesă de teatru, „Jocul ielelor”. În anul 1919 a absolvit Facultatea de Litere și Filosofie și a devenit profesor la un liceu din Timișoara.
Din anul 1920 a început să participe la ședințele cenaclului Sburătorul. În revista acestuia vor apărea publicate primele lui poezii. În anul 1923 are loc debutul său editorial cu volumul de „Versuri. Idee. Ciclul morții”. În anul 1932 scrie primul scenariu de film, „Divorțul doamnei Duda”. În anul 1933 publică romanul „Patul lui Procust”. Acest roman marchează o piatră de hotar. Prin această operă Camil Petrescu face trecerea de la romanul tradițional la cel modern. Camil Petrescu este inițiatorului curentului modernist în literatura română.
În anul 1939 a fost numit directorul Teatrului Național din București, unde a stat în funcție timp de 10 luni. În anul 1948 a devenit membru titular al Academiei Române. În anul 1950 debutează cu primele nuvele: „Turnul de fildeș, „Moartea pescărușului”, „Mănușile” și „Cei care plătesc cu viața”.
A trecut la cele veșnice la data de 14 mai 1957, în timp ce lucra la romanul său social închinat lui Nicolae Bălcescu, numit „Un om între oameni”. Chiar dacă nu a reușit să finalizeze această carte, a lăsat în urmă o operă de înaltă calitate, care se întinde pe mai multe planuri ale literaturii. Fie că vorbim despre poezii, romane, scene de teatru sau nuvele, putem remarca înalta calitate a scrierii din toate. Stilul său anticalofil, prin care încerca să exprime realitatea fără înfrumusețări, în care încerca să arate stările difuze sau cele de exaltare prin monolog interior l-au făcut un autor novator în literatura română. Îndrăzneala de a încerca un stil nou l-au făcut cunoscut mai mult decât celelalte opere ale sale, care și ele, deși nu au avut același impact ca romanele sale, rămân scrieri de înaltă calitate.
Surse:
https://junimearomana.com/camil-petrescu/
https://www.libertatea.ro/lifestyle/camil-petrescu-biografie-3407858
http://istoria.md/articol/589/Camil_Petrescu,_biografie
http://istoria.md/articol/589/Camil_Petrescu,_biografie
https://culturainiasi.ro/camil-petrescu/
https://www.camilpetrescu.eu/opere.php#.Yk9JvNtBxdg
