Drumul spre Mănăstirea Nicula, parcurs pe jos, este pentru unii o tradiție veche, pentru alții o experiență nouă, încărcată de emoție și rugăciune. În aceste zile, sute de credincioși pornesc spre mănăstire cu un singur gând: să ajungă la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și să-și plece genunchii, în rugăciune, înaintea sa.
Colegului nostru, Dragoș Stroian, prezent în aceste zile la așezământul monahal și la pelerinajul „La Nicula, colo-n deal”, i-au împărtășit gândurile și emoțiile lor pelerini de toate vârstele. Pentru o credinciosă, este primul an în care a ales să meargă pe jos:
„De mulți ani fac acest pelerinaj, dar niciodată pe jos. Acum e prima dată și am pornit cu gânduri bune, cu rugăminți, cu sufletul împovărat, dar plin de speranță. Ce mă impresionează cel mai mult este puterea și credința tuturor oamenilor.”
Alții își leagă pașii de credința primită din familie:
„Venim de la Fundătura. Ne-o îndreptăm spre Maica Domnului cu nădejdea că ne va oferi ajutor și mulțumire pentru tot ce ne dă. La Mănăstirea Nicula mă impresionează absolut totul, mai ales locul și harul divin.”
O familie păstrează tradiția de peste un deceniu și o transmite mai departe și copiilor:
„Facem pelerinajul de 10 ani. Mama ne-a însoțit, iar acum mergem și cu juniorul de 4 ani. Este un mod prin care îi învățăm pe copii credința și răbdarea. Drumul nu e greu, mai ales dacă ești obișnuit cu mișcarea, dar spiritual e un câștig imens – te încarcă de liniște, de pace, de gânduri bune. Într-o lume plină de zgomot și social media, aici simți că îți aduci mintea acasă, la tine, la Dumnezeu.”
Chiar și cei mici își găsesc locul în rândul pelerinilor:
„Am 8 ani și am venit cu mătușa și o vecină. E prima dată pentru mine și vreau să duc pelerinajul până la capăt. La Maica Domnului îi spun rugăciunile ‘Tatăl nostru’ și ‘Îngerașul’.”
Printre pelerini se află și români întorși din străinătate:
„Sunt din Gherla, dar lucrez în Franța de 12 ani. De fiecare dată când vin acasă, merg la Nicula. E un loc aparte, iar religia face parte din viața mea. Cu credință și încredere ajungem sus, iar rugăciunile mele sunt de recunoștință și de ajutor.”
Unul dintre coordonatorii pelerinilor din Sălaj, Vlad Neaga, vorbește despre tradiția centenară a norodului:
„În fiecare an, pe 11 august, pornim din Valcău de Jos spre Mănăstirea Nicula. Anul acesta am plecat 130 de pelerini și am străbătut 23 de localități. Pe drum ni s-au alăturat alții, iar la Nicula am ajuns 210 persoane. Am avut o bucurie aparte – Înaltpreasfințitul Benedict, episcopul Sălajului, a mers o bucată de drum cu noi. Ajunși în curtea mănăstirii, oboseala a dispărut. Simțim că plutim. Este ceva ce nu se poate exprima în cuvinte. Îi mulțumim Maicii Domnului că ne-a ajutat să ajungem cu bine și o rugăm să ne dea sănătate să venim și în anii următori.”
Pelerinajul credincioșilor din Episcopia Sălajului la Mănăstirea Nicula, cu o tradiție de peste un secol, are loc anual între 11 și 18 august, în cinstea Maicii Domnului. Parcursul de circa 150 km pe sens este străbătut pe jos în patru zile la dus și patru la întors, totalizând opt zile de rugăciune și comuniune.
Pelerinajul pe jos spre Mănăstirea Nicula este mai mult decât o călătorie. Este o mărturisire de credință, o școală a răbdării și a smereniei, o retragere din zgomotul lumii, în taina rugăciunii. Pe drum, pelerinii își poartă, în tăcere, dorurile și necazurile. Iar când, după kilometri întregi, zăresc turlele mănăstirii apărând în zare, toată osteneala se transformă într-o bucurie care nu mai are nevoie de cuvinte.
FOTO: Darius Echim
