Cuvântul „canon” vine din limba greacă și înseamnă regulă sau măsură. Din punct de vedere liturgic, acesta este un imn liturgic sau una dintre formele imnografiei bisericești bizantine, alcătuit din mai multe strofe, numite tropare și care sunt împărțite în nouă grupe, numite ode sau cântări. Numărul troparelor care formează astăzi Canonul cel Mare al Sfântului Andrei, Episcopul Cretei, se ridică la peste trei sute. De remarcat este că în mănăstiri cu precădere, la fiecare invocare dintre tropare, la fiecare stih „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă…”, călugării fac câte o metanie sau trei închinăciuni, ajungându-se la aproape o mie de închinăciuni, de unde și caracterul de jerftă fizică al acestei slujbe specifică Postului Mare. Olivier Clement numește Canonul cel Mare – Cântecul lacrimilor, fiind una dintre cele mai profunde și expresive lucrări cu caracter penitențial din Biserica Ortodoxă, de altfel, se spune că Sfântul Andrei Cretanul a scris acest Canon spre sfârșitul vieții sale, ca expresie a propriei sale pocăințe.
