Canonul Sfântului Andrei Criteanul – prima parte

de | feb. 28, 2023

Luni, 27 februarie 2023, începutul Postului Mare, Preasfinţitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat, la Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, Slujba Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Cretanul, prima parte, înconjurat de un sobor de preoţi alcătuit din slujitorii Catedralei Episcopale şi cadre didactice universitare de la Domeniul Teologie Ortodoxă „Justinian Arhiepiscopul” al Centrului Universitar Nord din Baia Mare.

„A început simfonia duhovnicească a Postului cel Mare, care debutează cu Slujba Canonului Sfântului Andrei Cretanul şi se săvârşeşte în toate bisericile şi mănăstirile şi la care participă credincioşii noştri ortodocşi în număr foarte mare”, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. „Este vreme de căinţă. Este o călătorie şi urcuş spre Înviere şi, iată, împreună în această stare de căinţă profundă, evlavie smerită şi cu recunoştinţă faţă de Dumnezeu şi Mântuitorul Iisus Hristos, Care a dăruit fiecăruia dintre noi vreme de căinţă, că poţi să nu ai această vreme de căinţă şi să mori nepocăit. Suntem în Catedrala noastră Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare, care, în fiecare an, adună studenţii teologi şi elevii seminarişti şi foarte-foarte mulţi credincioşi, nu doar mai vârstnici şi maturi, ci şi foarte mulţi tineri şi ne bucurăm din suflet că slujitorii sfintei noastre catedrale, părinţii care se ostenesc, slujesc şi stau la dispoziţia credincioşilor, îşi fac datoria. În slujba Canonului cel Mare, de altfel, starea omului păcătos, care conştietizează momentul crucial al vieţii lui şi, ca Fiul Risipitor, se întoarce în braţele Tatălui Ceresc, cerându-I iertare, este, de fapt, un dialog al omului, trup şi suflet, cu propria lui conştiinţă, pentru că una din cântări aşa glăsuieşte: „Suflete al meu, suflete al meu, scoală. Pentru ce dormi? Sfârşitul se apropie şi ai să te tulburi. Deşteaptă-te, dar, ca sî se milostivească de tine Hristos, Cel ce este pretutindenea şi toate le împlineşte.”Să primească Dumnezeu această primă parte a Canonului pe care am săvârşit-o şi să ne ajute să participăm cu multă evlavie şi să cântăm împreună, pentru că la Catedrala noastră Episcopală cântă tot poporul această cântare minunată, adusă de la Mănăstirea Rohia, din Muntele cel Sfânt, pe care Înaltpreasfinţitul Justinian ne-a încredinţat-o ca provenind de la călugări din Basarabia, care au vieţuit la Rohia între 1930-1937, călugări de la Mănăstirea Căpriana Noul Neamţ, care au făcut studiile la celebra Facultate Ortodoxă de la Cernăuţi. De acolo au adus această cântare pe care o cântăm noi astăzi şi Înaltpreasfinţitul Justinian ne-a legat-o de suflet şi o cântăm, pentru că este profundă, este foarte duioasă şi tânguitoare, foarte adecvată Postului Mare. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”, a mai precizat Preasfințitul Episcop Iustin.

Canonul Sfântului Andrei Criteanul – prima parteSoborul slujitor a fost alcătuit din Arhim. Dr. Casian Filip, vicar administrativ, Protos. Serafim Bilţ, eclesiarhul Catedralei, Pr. Lect. Univ. Dr. Teofil Stan, Pr. Lect. Univ. Dr. Marius Nechita, directorul Seminarului Teologic Ortodox „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, Pr. Lect. Univ. Dr. Petrică Aurelian Covaciu, Pr. Asist. Dr. Marius Sabou, slujitorii ai Catedralei Pr. Viorel Bud, Pr. Prof. Florin Hoban, inspector şcolar pentru disciplina Religie, Pr. Drd. Claudiu Ciascai, duhovnicul Seminarului Teologic „Sfântul Iosif Mărturisitorul” din Baia Mare, Pr. Florin Bălan, Pr. Ionuţ Pleş, Pr. Adrian Morar, Ipod. Vasile Pop. Răspunsurile la cele două strane au fost date de cântăreţii Catedralei, împreună cu o parte a Grupului Psaltic „Theologos” şi de grupul elevilor seminarişti, dirijaţi de Pr. Adrian Dobreanu.

Patria noastră este Cerul

După încheierea slujbei Canonului cel Mare, Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin a rostit o meditaţie adecvată pentru sufletul, pentru mintea, pentru inima şi conştiinţa fiecăruia la începutul acestui Post Mare.

„Starea de căinţă şi de recunoştinţă în faţa lui Dumnezeu este starea firească, care nu însemnează umilinţă personală, ci înnobilarea fiinţei, persoanei umane, care are capacitatea să înţeleagă limitele ei şi că nu este independentă, de sine stătătoare, nu are nemurire de la sine, ci atârnă de Dumnezeu Izvorul vieţii, iar viaţa lui Dumnezeu este viaţa vieţii noastre, care se transmite în lume pe pământ prin lucrarea Duhului Sfânt, a spus Preasfinţitul Părinte Episcop Iustin. Şi de aceea, ca fiinţe şi persoane divino-umane, prin trup aparţinem pământului şi prin trup aparţinem cerului, după chipul lui Hristos. Urmează să şi realizăm desăvârşirea acestei minuni pe care a creat-o Dumnezeu prin asemănarea cu el, printr-o lucrare duhovnicească pe parcursul unei vieţi. Viaţa este şcoală de toate categoriile şi pe tot parcursul ei dăm examene, ne perfecţionăm. Şi, în final, când ne ducem din lumea aceasta, plecăm la marele examen”, a explicat Preasfințitul Episcop Iustin.

„În lumina a ceea ce se întâmplă în viaţa noastră că ne naştem, trăim şi, la un moment dat, plecăm din lumea aceasta, iar patria noastră definitivă nu este pământul, ci patria noastră este cerul, ne pregătim pentru momentul întâlnirii cu Dumnezeu. Şi atunci, se cuvine să fim în stare de admiraţie, de mulţumire, de recunoştinţă faţă de Dumnezeu Creatorul, care ne-a adus din nefiinţă la fiinţă, ne-a dăruit această experienţă în trup, care este unică. Şi, cu ea, toate neajunsurile ei care au intrat în creaţie şi în viaţa omului după cădere, când au intrat erorile, şi boala, şi suferinţa, şi eşecul, şi, în cele din urmă, îmbătrânirea şi moartea. După căderea omului, opţional, în mod liber, nu obligat. Dar de ce nu l-a oprit Dumnezeu? Pentru că Dumnezeu nu forţează libertatea omului în nici un fel. I-a dăruit paradisul, l-a creat liber, persoană de dialog. Dumnezeu cu Adam vorbea cu Eu, Tu. Şi i-a dăruit în grijă Raiul. Şi i-a dat o singură poruncă, atât de mică. Din câţi pomi erau acolo, din unul să nu mănânce: Ce i-a apucat pe Adam şi pe Eva să calce peste porunca Ziditorului? Nu fructul în sine a fost cel care a ucis, ci neascultarea, lăcomia şi pornirea instinctuală, cu plăcere de a gusta. Orice plăcere naşte durere. Şi durerea, în cele din urmă, aduce moarte. Aşa s-a petrecut cu Adam. Şi atunci, omul este dator să revină la starea cea dintâi. Iar Mântuitorul Iisus Hristos tocmai acest lucru l-a făcut: S-a întrupat nu din plăcere, nu din sămânţă bărbătească, pentru că tot ce-i întrupat din plăcere va trăi durere, care, în final, va aduce moartea. Asta-i soarta noastră de la cădere. Nu o putem evita. Hristos a venit şi a răsturnat lucrurile, nu le-a înlăturat. N-a eliminat situaţia. A restaurat chipul Său. A venit, nu S-a întrupat din plăcere, din sămânţă bărbătească, ci de la Duhul Sfânt. Şi-a luat doar trup din Fecioara Maria, ADN uman, toată fiinţa noastră, tot ce ţine de noi, toate stările, în afară de păcat, că nu era întrupat din plăcere bărbătească. Era îngtrupat de la Duhul Sfânt. Şi şi-a asumat durerea. La Hristos durerea n-a venit ca urmare a naşterii din plăcere, ci a venit ca urmare a asumării din iubire, ca să întoarcă înapoi omul… Şi-a asumat moartea morţii noastre. Hristos a Înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând. Cu moartea Lui pe moartea noastră. Ca să ne dăruiască nouă învierea şi viaţa veşnică”, a mai spus Preasfințiul Părinte Episcop Iuastin.

Andrei Fărcaş, redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”

Mai multe poze aici:

DISTRIBUIE

z

ASCULTĂ LIVE

RADIO RENAȘTEREA

Hramul de iarnă al Mânăstirii Moisei

Hramul de iarnă al Mânăstirii Moisei

Vineri, 2 februarie 2024, de sărbătoarea închinată Întâmpinării Domnului, Preasfințitul Părinte Iustin, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a slujit la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Moisei, județul Maramureș, cu ocazia hramului de iarnă al...