În Biserica Ortodoxă, Sfânta Liturghie este celebrată sub trei forme distincte, corespunzătoare diferitelor perioade sau momente ale anului liturgic.
Cel mai des se celebrează Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se celebrează de zece ori pe an, în primele cinci duminici ale Postului Mare, în Joia și în Sâmbăta Mare din Săptămâna Sfintelor Pătimiri, în Ajunul Crăciunului și în Ajunul Bobotezei precum și în ziua de pomenire a Sfântului Vasile, la 1 ianuarie.
În zilele de peste săptămână din Postul Mare, cu excepția zilelor aliturgice (zile în care nu se celebrează nicio Liturghie), se săvârșește Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte Sfințite. Aceasta se slujește după o rânduială aparte, de obicei seara, la ora Vecerniei, credincioșii împărtășindu-se astfel după o zi de ajun sau post total.
Celelalte două Liturghii au structura aproape identică, cu câteva mici excepții, dar Rugăciunile pe care preotul le rostește în taină în timpul celebrării lor, diferă. Aceste rugăciuni erau rostite în vechime cu voce tare, în auzul întregului popor. Ele au fost compuse de către cei doi mari Părinți ai Bisericii, Sfântul Vasile cel Mare și Sfântul Ioan Hrisostom, de la care au primit și numele cele două Liturghii.
Tradiția răsăriteană atribuie Liturghia Darurilor mai înainte Sfințite, Sfântului Grigorie Dialogul, Papă al Romei (540-604). Toate cele trei tipuri de Liturghie au caracteristici esențiale comune, ceea ce face ca ele să se încadreze în ritul liturgic bizantin, care a devenit tradiția liturgică a Ortodoxiei ecumenice (din întreaga lume).
Sursa: „Cred, Doamne, și Mărturisesc. File de catehism ortodox”, p. 199, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2024.
