În pericopa aceasta îl vedem pe înțeleptul tată punându-și în gardă fiul. Bătrânul atenționează cu privire la pericolul femeii străine, femeii fatale (versetele 1-6). El descrie mai apoi și consecințele triste care pot surveni de pe urma unei coabitări împotriva naturii (versetele 7-14).
După acest avertisment, maestrul înțelepciunii face urare fiului său de a avea o iubire conjugală castă, descriindu-i bucuriile mariajului jertfelnic (versetele 15-20), cu toate că dialogul se consumă în spațiul unei culturi poligame.
Realismul descrierii celor două scene conjugale imprimă acestor maxime pecetea realității concrete a vieții de fiecare zi din societatea în care trăia maestrul de înțelepciune.
/
RSS Feed
