În emisiunea precedentă am analizat modul în care Scriptura, prin vocea auctorială a înțeleptului Solomon, condamnă păcatul infidelității soților. La condamnarea adulterului este adăugat, în versetele următoare (cele din emisiunea aceasta), elogiul fidelității conjugale și al soției legitime.
Acest cadru poate fi completat de alte proverbe care laudă femeia credincioasă, ea fiind darul lui Dumnezeu, care mângâie inima bărbatului ei (Proverbe 18, 22). Sub imperiul femeii legitime trebuie văzută o descriere simbolică a înțelepciunii personificate. În primele 9 capitole ale cărții, adulterul și fidelitatea căsniciei indică – după tradiția profetică – apostazia religioasă și credincioșia față de Dumnezeu și legea Sa (Osea 1-2), izvor al înțelepciunii veșnice.
