Într-o succesiune de șapte tablouri deconcertante, înțeleptul Solomon unește roadele experienței de bărbat matur cu abilitatea psihologică a martorului rece de pe margine. Astfel el rezumă toată problematica adulterului, trasând cele mai terne tușe cu scopul de-a oferi publicului o capodoperă suprarealistă, obișnuită – din păcate – pentru societățile poligame și infidele.
În cuvintele femeii stricate se află o anumită coloratură șireată de religiozitate, care îl face pe tânărul credul și neexperimentat să accepte o invitație aparent facilă și nevinovată: “ca un câine spre lanț sau ca un cerb rănit de săgeată în ficat” (v. 22 – Septuaginta).
Faptul că victimele femeii sunt numeroase este semnul facilității cu care oamenii devin victimele ademenirilor unei femei fatale.
