Psalmul 140 a dobândit de-a lungul timpului un puternic caracter liturgic. Rugăciunea de cerere a penitentului este comparată cu fumul de tămâie și sunt menționate cele două celebrări de seară de la Templu, cu accentul căzând pe ritul minhah, însoțit de sacrificarea mielului pe altarul arderilor de tot. Psalmul acesta, alături de următorul (141), sunt niște rugăciuni foarte populare și în cultul Ortodox, prin faptul că se cântă la strană, la începutul Vecerniei: „Doamne strigat-am” e un punct de reper tipiconal.
Psalmul acesta este o rugăciune de seară pentru sfințire și protecție, David a cerut să nu vorbească împotriva Domnului sau să cadă în ispitele celor răi și trufași, nădejdea lui fiind de a fi păzit de uneltirile celor răi care vor auzi cântecele mărturiei sale.
Poemul acesta este construit din 3 rugăciuni diferite: a) Rugăciunea de seară (vv. 1-2) – b) Rugăciunea pentru sfințire (vv. 3-7) – Rugăciunea pentru protecție (vv. 8-10).
