Psalmul acesta face parte din categoria celor penitențiali, însă nu este o rugăciune de lamentație născută din neliniștea imediată a păcatului, ci este un psalm de mulțumire care face referire la pocăință și la iertarea păcatelor. Dușmanul cel mai aprig al psalmistului este păcatul ce sălășluiește în interiorul conștiinței sale, de el sunt condiționate propriile alegeri.
Întâlnim aici o referință la teologia vechitestamentară a retribuției, adică durerea fizică și sufletească, care te lovește, este urmarea imediată a păcatelor ascunse. Lauda cea mai solemnă, ce i se poate aduce Domnului, este recunoașterea păcatelor și mărturisirea lor, pentru a-i permite Domnului să-Și reverse fericita și dezpovărătoarea iertare mult așteptată.
Acest psalm special face cunoscută natura păcatului și ceea ce se întâmplă cu sufletul omului atunci când el este ascuns, eludat.
