Psalmul acesta trădează o sinceritate interioară debordantă, poemul pare a fi o lamentație datorită conținutului și atmosferei pe care o presupune, dar și o rugăciune de încredere pentru rezolvarea pe care o implică. Chiar dacă este înconjurat de inamici redutabili, cel care se roagă nu-și pierde încrederea în Pronie. El descrie într-adevăr mașinațiunile celor răi și dorește practic pedepsirea lor pedagogică. De abia atunci când se va simți în siguranță fizică, psalmistul este pregătit să-și împlinească făgăduințele oferite Domnului.
În genere, psalmul 55 (LXX) este o cântare plină de încredere, atribuită lui David, ocazia nașterii acestui poem este dată de contextul șederii davidice la Gat (1Regi 21, 10). Regele a afirmat că, deșii împotrivitorii monarhiei căutau să-l nimicească (55, 1-7), el avea încredere deplină în ajutorul divin, Yahwe era Cel Care îi cunoștea foarte bine suferințele și era de partea lui (55, 8-13). Fermitatea credinței sale l-a făcut să anticipeze lăudarea lui Dumnezeu Care intervine salvific în viața credinciosului (55, 12-13).
