Acest psalm ține tot de contextul istoric al urmării lui David, când regele invidios Saul căuta să-l omoare, după cum am văzut și în emisiunile trecute. Poemul este unul de natură penitențială, invocându-se mila divină (Yahwe haneni) încă din debutul său. De asemenea, avem de-a face cu o combinație între o lamentație (versetele 1-5) și o rugăciune de mulțumire (versetele 7-11), unite de un refren care se repetă în v. 6 și v. 12: “Înalță-te peste ceruri, Dumnezeule, peste tot pământul este slava Ta!”.
Acest poem poate fi interpretat și în cheie mesianică: el este o anticipare a pătimirii și Învierii lui Iisus Hristos. Tradiția Bisericii a văzut aici o prefigurare a rugăciunii Domnului în calitatea Sa de cap al trupului mistic eclesial.
Împărțirea ideatică a psalmului este următoarea:
- a) titlu (v.1)
- b) rugăciune de cerere (vv. 2-4)
- c) povara pericolului (v. 5)
- d) antifonă-cerere a intervenției divine (v. 6)
- e) eliberare din pericol (v. 7)
- f) rugăciune de mulțumire (vv. 8-11)
- g) antifonă-cerere a intervenției divine (v. 12)
