Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu (Luni, săptămâna a 2-a după Rusalii)

de | iun. 28, 2021

Evanghelia zilei: Matei 6, 31-34; 7, 9-11

Zis-a Domnul: Să nu duceți grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar știe Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de toate acestea. Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiți de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei. Cine este omul acela dintre voi care, dacă îi va cere fiul său pâine, el îi va da piatră? Sau de-i va cere pește, el îi va da șarpe? Deci dacă voi, răi fiind, știți să dați daruri bune fiilor voștri, cu atât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El!

„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu”

Mântuitorul Hristos ne îndeamnă să nu ne îngrijim de ziua de mâine. Dar atunci cum să trăim? Trebuie să mâncăm, să bem, să ne îm­bră­căm. Dar Domnul Hristos nu spune: Nu faceţi nimic!”; El spune: Nu vă îngrijiţi”, adică:

„Nu vă lăsaţi roşi de grija aceea care macină omul ziua şi noaptea, nedân­du-i tihnă nici o clipă.”.

Acest fel de grijă este o boală a sufletului şi un păcat. Ea vădeşte fap­tul că omul s-a bizuit pe sine, iar nu pe Dumnezeu, altfel spus şi-a pierdut nădejdea în providenţa dumnezeiască.

Providenţa dumnezeiască sau pronia divină este purtarea de grijă pe care Dumnezeu o manifestă în mod permanent faţă de întreaga creatură şi în mod special faţă de om. Providenţa îmbrăţişând lumea în general şi fiecare creatură în parte, putem distinge providenţa generală şi provi­denţa specială (particulară).[1]

Psalmul Vecerniei, Psalmul 103 care se citeşte la slujba Vecerniei, dă mărtu­rie despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de toate făp­turile Sale:

„Cel ce a întemeiat pământul pe temeinicia lui. Adâncul ca o mantie Îi este îm­bră­cămintea; peste munţi vor sta ape. (…) El în văi trimite izvoare, ape vor trece prin mijlocul munţilor. (…) Cel ce munţii îi adapă din înălţimile Sale, din roada lucrurilor Tale se va sătura pământul. Cel ce face să răsară iarbă pentru vite şi verdeaţă spre slujirea oamenilor, ca să scoată pâine din pământ şi vinul ce veseleşte inima omului; să-i facă faţa veselă cu untdelemn şi cu pâinea care întăreşte inima omului. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care Tu i-ai sădit; în ei îşi vor face pă­sările cuib, locaşul cocostârcului fiind deasupra lor. Munţii cei înalţi scăpare pen­tru cerbi, iar pentru iepuri, stâncile. El a făcut luna spre măsurarea vremilor; soarele şi-a cunoscut apusul său; (…) Marea aceasta este mare şi largă, acolo în ea se află târâtoare nenumărate, vietăţi mici de-a valma cu cele mari; (…) Toate de la Tine aşteaptă să le dai hrană la vreme potrivită; dacă le-o vei da, o vor aduna; dacă mâna Tu Ţi-o vei deschide, toate se vor umple de bunătate; dacă Tu Îţi vei întoarce faţa, ele se vor tulbura; dacă Tu le vei lua duhul, ele se vor sfârşi şi în ţărâna lor se vor întoarce; iar dacă Duhul Tău Îl vei trimite, ele se vor zidi şi faţa pământului o vei înnoi.”.[2]

Aşa cum arată şi Psalmul 103, providenţa se întinde pe tot parcur­sul operei de mântuire, de la Creaţie până la Parusie. Scopul acesteia este de a ne orienta spre Împărăţia lui Dumnezeu. Spune Domnul Hristos:

„Nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.” (Mt 6, 31 – 33).

Ce trebuie să ne preocupe pe noi e Împărăţia lui Dumnezeu. Este singura grijă pe care trebuie să o avem. Căutând mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, toate celelalte se vor adăuga nouă.[3]

Împărăţia lui Dumnezeu o căutăm prin împlinirea îndatoriilor pe care le avem faţă de Dumnezeu şi faţă de aproape, prin conştiinţa că tot ceea ce facem este spre slava lui Dumnezeu.

Sfântul Teofan Zăvorâtul, în sfaturile duhovniceşti pe care le-a dat unei tine­re doamne, spunea următoarele:

„Lasă-te cu totul în mâinile lui Dumnezeu şi roagă-te ca El să-ţi hotărască locul pe care îl consideră cel mai bun, în aşa fel încât soarta ta să nu aibă piedici, ci să te ajute să dobândeşti acea viaţă fericită dincolo de mormânt, fără să visezi vreo soartă splendidă.

După ce ai hotărât în felul acesta, aşteaptă, cu răbdare, până când Dumnezeu îţi va vorbi. El îţi va vorbi prin concursul de împrejurări şi prin voinţa părinţilor tăi. După ce ţi-ai întărit aceste gânduri şi ai găsit linişte în Dumnezeu, trăieşte fără să-ţi faci planuri deşarte şi fă lucrările care îţi revin, cu respect faţă de părinţi, fraţi, surori, alte rude şi faţă de toţi oamenii. Nu te gândi deloc că acestă viaţă este searbădă. Orice faci aici, indiferent ce este, va fi o lucrare şi, dacă o faci cu conştiinţa că ase­menea lucrare este potrivită poruncilor şi că Dumnezeu doreşte asemenea lucru, atunci lucrul va fi plăcut lui Dumnezeu.”.[4]

Prin urmare, să nu ne facem planuri deşarte, ci să ne împlinim datoria, fie­care acolo unde suntem. Dumnezeu are un plan cu fiecare. Aceasta nu înseamnă predestinare; Dumnezeu nu ne-a hotărât dinainte o stare anume, deoarece omul este împreună-lucrător cu Dumnezeu la mântuirea sa. Conlucrarea este de fapt unul din aspectele purtării de grijă a lui Dumnezeu faţă de făptura sa, prin care Dumnezeu împărtă­şeş­te întregii sale creaturi ajutorul necesar pentru atingerea scopului său.[5]

În calitatea sa de colaborator al lui Dumnezeu, omul are datoria de a lucra nu numai pentru propria mântuire, ci şi pentru îndreptarea tutu­ror oamenilor. Părintele Iustin Popovici, explicând epistolele Sfântului Ioan Teologul, spunea că:

„Ceea ce este evanghelic este să vrei ca toţi să se mântuiască şi să lucrezi în acest scop – aceasta este dorinţa lui Hristos cu fiecare şi aceasta trebuie să fie şi dorinţa noastră cu noi; adică nu dori nimănui păcatul, nici cele ale păcatului, ci totdeauna doreşte Binele şi toate cele ce duc către Bine; nu dori nimănui moartea, nici ce-i muritor, ci totdeauna doreşte nemurirea şi tot ce-i nemuritor; nu dori nimănui pe diavolul, nici ceva din cele ce sunt ale diavolului, ci doreşte tuturor pe Hristos şi toate cele ce sunt ale lui Hristos.”.[6]


[1] Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. Dr. Ioan Zăgrean, Dogmatică ortodoxă, pp. 177 – 178.

[2] Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adno­tată de ÎPS Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu Valeriu Anania, pp. 733 – 735.

[3] Mt 6, 33; Lc 12, 31.

[4] Sfântul Teofan Zăvorâtul, Viaţa duhovnicească şi cum o putem dobândi, trad. de Prof. Graţia Lungu Constantineanu, Ed. Bunavestire, Bacău, 1998, p. 90.

[5] Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. Dr. Ioan Zăgrean, Dogmatică ortodoxă, p. 177.

[6] Arhim. Iustin Popovici, Epistolele Sfântului Ioan Teologul, p. 106.

Meditație la Evanghelia zilei
Meditație la Evanghelia zilei
Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu (Luni, săptămâna a 2-a după Rusalii)
Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu (Luni, săptămâna a 2-a după Rusalii)
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/prileapetru/" target="_self">Pr. Petru Ioan Ilea</a>

Pr. Petru Ioan Ilea

Preot, doctor în teologie, hirotonit preot de către Preasfințitul Vasile Someșanul în data de 6 septembrie 2004 pe seama Centrului de Îngrijire și Asistență din Cluj-Napoca, Protopopiatul Cluj II unde a slujit până la data de 15 mai 2010 când a fost transferat la Parohia ,,Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca unde slujește în prezent.

Mai multe

Semnul Sfintei Cruci

Semnul Sfintei Cruci

Semnul Sfintei Cruci este cel mai frecvent act liturgic creștin, atât în ceea ce privește cultul divin public, cât și cel particular. Toți creștinii botezați, clerici și mireni, au dreptul și datoria de a se însemna cu semnul Crucii. De asemenea, trebuie menționat și...

Evlavia creștină

Evlavia creștină

Evlavia, alături de dragoste și credință, este o virtute definitorie pentru viața creștină. Un om evlavios este un om ce își măsoară faptele, cuvintele și gândurile spre a plăcea lui Dumnezeu întru toate. Omul evlavios este, fără de îndoială, un om religios, un om...

Sfânta Sofia, modelul mamelor creștine

Sfânta Sofia, modelul mamelor creștine

Sfânta Sofia este un model pentru orice mamă creștină. Ea este pomenită în calendarul creștin în data de 17 septembrie, alături de cele trei fiice ale sale. Sofia era o tânără creștină care trăia în Italia, la Roma, în timpul împăratului păgân Adrian (117-138). S-a...