Postul este înfrânarea benevolă de la mâncare şi băutură din motive religios-morale. Renunţările acestea nu se fac din concepţia că hrana sau băutura ar fi necurate, ci pentru că prin înfrânarea trupului, sufletul se ridică spre Dumnezeu.
De post sunt scutiţi copiii până la 7 ani, bătrânii de peste 60 de ani, bolnavii şi cei ce prestează munci grele sau sunt în călătorii lungi şi obositoare. Postul constituie prima poruncă primită de om de la Dumnezeu, pe când se găsea încă în rai. Postul este mijlocitorul Vechiului şi al Noului Testament. De vreme ce Domnul Hristos a postit, toţi creştinii sunt datori să postească, iar diavolul se teme de cei ce postesc.
Postul este dovada că renunţăm la lume şi la bucuriile ei, pentru a ne deschide lui Dumnezeu şi lumii spirituale. Postul este de la mâncare şi băutură, dar şi de la somnul peste măsură, şi de la gândurile şi faptele rele, astfel este post de bucate şi de păcate. Cel ce posteşte, trebuie ca pe lângă reţinerea de la bucate să cultive şi faptele bune.
A posti înseamnă să consumi alimente de post fără să te saturi, dublând acest efort ascetic prin echivalentul lui spiritual, abţinerea de la păcate. A mânca de post înseamnă să consumi alimente de post, însă aceasta o poţi face până la îmbuibare şi fără să fii preocupat de latura spirituală a postului. De aceea creştinii trebuie să postească, nu numai să consume alimente de post. În privinţa postului, acesta trebuie ţinut cu dreaptă socoteală, fără exagerări, pentru a nu se ajunge la slăbirea şi îmbolnăvirea trupului.
Cei care postesc să se ferească de mândrie, iar cei care nu pot posti, pentru că sunt bolnavi cu trupul, să se roage sau să facă alte fapte bune, după putinţă, pentru că Dumnezeu nu cere de la ei post trupesc, dar fapte bune aşteaptă.
(PS Petroniu, Episcopul Sălajului – Merinde pentru suflet, Editura Episcop Nicolae Popovici, Oradea 2006, p.242)
Sursa Foto: Pixabay.com
