Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu

de | nov. 24, 2019 | Eseu

Suntem în Duminica a 30-a după Rusalii și avem la Sfânta Liturghie povestea demnitarului bogat, care se interesează de viața veșnică, cuprinsă în Evanghelia după Luca 18, 18-27.
Narațiunea o găsim și în Evanghelia după Matei 19, 16-26, unde demnitarul este prezentat ca fiind un tânăr bogat.
Interlocutorul nostru caută o „rețetă” tehnică care să-i aducă viața veșnică, așa cum era obișnuit cu domeniu său de existență, unde „rețetele” financiare și economice funcționau previzibil. Mântuitorul Hristos îi oferă o lecție simplă, cuprinzând o „rețetă” după modelul cunoscut de acesta, care îl dezamăgește, dar îi și dă peste cap sistemul său de gândire, aducându-i întristare.
Până la urmă, Domnul Hristos dorea să-i transmită că viața veșnică înseamnă relația de iubire cu Dumnezeu și că aceasta nu se încadrează în sistemul de gândire al vieții economice și social-mercantile, de care omul se lasă adesea cuprins.
La întrebarea: ce este de făcut pentru dobândirea vieții veșnice, Hristos îi indică primul pas, etapa întâi a unei experiențe personale în relația cu Dumnezeu: împlinirea poruncilor, adică încadrarea propriei existențe într-un sistem de valori ce ține de viața veșnică: „Să nu săvârșești adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta” (Luca 18, 20). Aceasta e o primă etapă din calea ce trebuie parcursă spre relația cu Dumnezeu în veșnicie, etapă în care este nevoie de o schimbare de mentalitate și percepție asupra existenței noastre.
Pentru că demnitarul a menționat că respectă aceste porunci din tinerețile lui, Domnul Hristos îi arată a doua etapă în care ar fi trebuit să intre: „Vinde toate câte ai și le împarte săracilor și vei avea comoară în ceruri; și vino și urmează Mie” (Luca 18, 22). Auzind acestea, omul nostru s-a întristat, căci era foarte bogat. Nu s-a așteptat să primească o astfel de sugestie. Dovadă că respecta poruncile în mod formal, fără ca acestea să producă și o schimbare în mentalitatea lui. Era în continuare legat de avuțiile lui, iar respectarea poruncilor lui Dumnezeu nu avea nici un efect asupra vieții sale. Dacă ar fi împlinit serios poruncile ar fi fost legat cu sufletul de Dumnezeu, nu de avere, iar debarasarea de aceasta pentru Dumnezeu nu ar fi fost o problemă. Chiar dacă nu și-ar fi vândut toate avuțiile, cel puțin ar fi stat pe gânduri și nu s-ar fi întristat lamentabil.
Lumea în care trăim este plină de oameni care țin poruncile lui Dumnezeu după modelul dregătorului bogat. Aceștia nu se atașează de Dumnezeu cu dragoste, ci cu interes, considerându-L un factor de avantaj în împlinirea propriilor idealuri de viață. Nu-i interesează nici o clipă ce vrea Dumnezeu de la ei, ci doar ce vor ei de la Dumnezeu. Mai mult decât atât, nu sunt dispuși să-L cunoască și să-L accepte pe Dumnezeu așa cum este El, adică așa cum S-a descoperit și Se face cunoscut în viața Bisericii, ci Îl ajustează după propriile viziuni și dorințe, încât Dumnezeul lor personal nu este nicidecum și Dumnezeul Bisericii. Au oroare față de dogmele revelate și perene ale Bisericii, care dau garanția adevărului despre Dumnezeu, și preferă concepțiile superficiale și contradictorii ale unei viziuni personale, care deformează slava și chipul lui Dumnezeu. Asta înseamnă să-ți faci din Dumnezeu un „chip cioplit”, o asemănare a percepțiilor noastre, corespunzător comodităților și preferințelor personale ale fiecăruia.
În aceasta constă idolatria modernă, indicată și oprită de porunca a doua din Decalog: a-l rupe pe Dumnezeu de Biserică ,„stâlp și temelie a adevărului” (I Timotei 3, 15) și a-i face un „chip cioplit” „întru asemănarea chipului omului celui stricăcios” (Romani 1, 23). Așa au apărut mai întâi multitudinea de confesiuni religioase, care-L prezintă fiecare pe Dumnezeu după „propriile” convingeri, mai ales în sfera protestantă, fiind acceptate toate ca direcții bune, deși unele sunt de-a dreptul contradictorii. Apoi concepțiile omului secular, care își întemeiază confesiuni personale, rupte total de adevărul și viața Bisericii, având drept criteriu doar propriile dorințe.
Premergător unor astfel de direcții religioase este dregătorul bogat din fragmentul evanghelic de astăzi, care a dovedit că n-a înțeles nimic din poruncile lui Dumnezeu, având o concepție personală despre relația cu El total în afara realității. Învățătura desprinsă din această convorbire pilduitoare este că pe Dumnezeu Îl găsim cel mai adesea acolo unde nu convine dorințelor noastre; cel mai sigur în Biserică, unde exigențele de viață „nu cântă în strună firii omenești superficiale și pătimașe”, legată de cele pământești. Acolo unde ne place și ne convine nouă în sens de moft, cu siguranță Dumnezeu lipsește.
Nădejdea noastră se află în cuvintele care încheie această pericopă scripturistică: „Zis-au cei ce ascultau: Și cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu” (Luca 18, 26-27). Adică acolo unde omul nu-L poate găsi pe Dumnezeu, vine Însuși Dumnezeu în întâmpinarea lui și îi oferă câte o lecție… uneori usturătoare… dar întotdeauna plină de iubire. Depinde de fiecare dacă suntem în stare să învățăm ceva.

Pr. Adrian Cherhaț

Ultimele articole

Domnul și grija de ceilalți

Domnul și grija de ceilalți

Aspecte introductive Pasajul ce conține Evanghelia de astăzi este unul complex și de o densitate dogmatică rar întâlnită. De-altfel, Apostolul Ioan este un om care se remarcă prin profunzimea gândirii și atenția pentru chestiuni ce trec dincolo de simpla narațiune cu...

Biserica și lumea. Întâiul Sinod Ecumenic

Biserica și lumea. Întâiul Sinod Ecumenic

Apărute în momente de criză teologică profundă pentru Biserica creștină, Sinoadele Ecumenice sunt în primul rând o adunare, o întâlnire a episcopilor care, sub oblăduirea Duhului Sfânt, au reușit să formuleze adevărul de credință într-o manieră cuprinzătoare și să...

Monumentul ostașului român din Carei

Monumentul ostașului român din Carei

Istoria milenară a poporului român este marcată de nenumărate episoade ale luptei pentru refacerea integrității de neam și țară. Găsim la Carei monumentul închinat ostașilor români care au luptat și s-au jertfit pentru eliberarea ,,ultimei brazde de pământ” al...

Mai multe din Eseu
De la vindecare la recunoștință: Iisus și leproșii

De la vindecare la recunoștință: Iisus și leproșii

Aspecte contextuale Capitolul al șaptesprezecelea al relatării lucanice, care are în centru minunea la care suntem chemați să medităm, debutează cu o serie de sfaturi și învățături, ce slujesc drept captatio benevolensis. Hristos vorbește aici despre neajunsurile...

Pocăința – de la Ioan Botezătorul la Iisus

Pocăința – de la Ioan Botezătorul la Iisus

Aspecte introductive Episodul la care suntem chemați să medităm astăzi este precedat de un altul, intens și mustind de semnificații. Hristosul ce iese la propovăduire, vestind mulțimilor, trebuie obligatoriu să treacă, ca într-un bildungsroman, printr-o serie de...

Ioan și propovăduirea Întrupatului

Ioan și propovăduirea Întrupatului

Ioan cel Proorocit Episodul de astăzi deschide relatarea evanghelică a lui Marcu. În același timp, e util în înțelegerea Praznicului Bobotezei, înspre care arată. În debutul lui, apostolul face referire la proorocia lui Maleahi, care vorbește despre Sfântul Ioan...

Domnul pe fugă

Domnul pe fugă

Magii cu bucluc Vizita magilor la Hristos a fost precedată de o altfel de întrevedere oficială. Una cu Irod. Ca personalități de vază ale locurilor din care veneau, trebuiau să aibă întâlniri și cu liderii locali ai meleagurilor prin care treceau. A lor, a fost nițel...