Interviul realizat de teologul Constantin Grigore cu Inaltpreasfințitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, aduce în prim-plan întâlnirile de taină ale ierarhului cu Bătrânul Dionisie de la Colciu (1909-2004), unul dintre marii nevoitori contemporani de la Muntele Athos.
În acest interviu, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit a conturat chipul duhovnicesc al Cuviosului Dionisie, accentuând statornicia și noblețea sa duhovnicească care l-au învrednicit să guste din harul Duhului Sfânt.
Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, întâi de toate, aș vrea să vă mulțumesc pentru că ați acceptat această invitație de a vorbi despre Cuviosul Dionisie de la Colciu, pe care l-ați cunoscut personal în peregrinările de la Muntele Athos. Astfel, lansez Înaltpreasfinției Voastre și prima întrebare: Puteți descrie impactul lăuntric pe care l-ați simțit atunci când l-ați întâlnit pentru prima dată pe Cuviosul Dionisie?
Când l-am întâlnit prima dată, am avut foarte limpede în suflet că mă aflu în fața unui om sfânt. Emana din făptura lui acest har al Duhului Sfânt, și apoi, după ce am stat de vorbă cu el atunci și în mai multe rânduri, mi-am dat seama că lucrează în sufletul său harul Bunului Dumnezeu. Statornicia lui, evlavia lui, statornicia am zis pentru că de când a intrat în Sfântul Munte nu a mai ieșit. Adică, această neputință a omului modern de a se plimba, de a vizita, de a face una și alta, nu erau evidente la el. A intrat în mănăstire și a rămas în ascultare toată viața lui. Așa că simțeai în jurul lui aerul sfințeniei. Mai mult decât atât, eu l-am cunoscut în perioada în care își pierduse vederea fizică, dar o avea pe cea duhovnicească.
Ca vizitator constant al Chiliei Sfântul Mare Mucenic Gheorghe de pe teritoriul M-rii Vatoped, cum ați primit vestea propunerii spre canonizare a Cuviosului Dionisie de la Colciu?
M-am bucurat ! M-am bucurat! Sigur că dacă era între sfinții pe cei care îi canonizează Sfântul nostru Sinod, mă bucuram și mai mult, dar și așa, pentru că va fi canonizat de Sinodul de la Constantinopol, fiindcă Sfântul Munte este sub ascultarea Patriarhului Ecumenic. Și, în rezumat, m-am bucurat când am auzit vestea că va fi canonizat.
Ne puteți împărtăși câteva învățături roditoare din întâlnirile de taină pe care le-ați avut cu această personalitate duhovnicească a Athosului contemporan ?
Nici nu le-am reținut pe toate. Marea lui calitate de a fi statornic și consecvent cu statura impunătoare de călugăr, îl determina să îi convingă și pe vizitatori că e mare lucru să fi statornic în ceea ce faci. Mare lucru ! Și apoi, la ce ne mai convingea? La faptul că trebuie să-i prețuim pe toți oamenii. El ne primea pe toți cu drag și ne sfătuia și pe noi să-i tratăm cu bunătate pe toți oamenii.
Potrivit învățăturii Cuviosului Dionisie, antidotul împotriva egoismului este smerita cugetare. Totuși, de ce smerita cugetare și nu altă virtute?
Smerita cugetare…Părinții nevoitori au verificat-o că este antidotul a multor patimi, inclusiv Părintele Dionisie. Și, atunci, el spunea acest lucru din proprie experiență. Din proprie experiență…
Din mărturiile ucenicilor, Cuviosul Dionisie a trăit într-o discreție duhovnicească. Cum se face că Dumnezeu pe cei aleși ai Săi, peste ani, îi face cunoscuți, fără ca ei în viața pământească să nu-și fi dorit acest lucru?
Fiind foarte mare virtutea smereniei, Bunul Dumnezeu pe oamenii smeriți sincer și lucrători ai vieții duhovnicești, la momentul potrivit îi vădește, adică îi face cunoscuți. Așa și pe Părintele Dionisie Ignat.
Într-una din discuțiile Înaltpreasfintiei Voastre cu Bătrânul Dionisie din anul 2003, ați insistat asupra programului liturgic, întrebându-l despre tipicul Chiliei. Mai interesant a fost să descopăr că Părintele Dionisie v-a vorbit despre împărtășania deasă și despre rânduiala săvârșirii Sfintei Liturghii zilnic, pe care mănăstirile de la Athos și pustnicii din vechime le săvârșeau cu sfințenie. Aș putea spune că Liturghiile zilnice și împărtășirea continuă cu Sfintele Taine, sunt o amprentă pe care Înaltpreasfinția Voastră a lăsat-o asupra acestei arhiepiscopii. Cumva, sunteți un continuator al lucrării Cuvioșilor Părinți de la Muntele Athos, pledând pentru liturghisirea zilnică și împărtășirea deasă.
N-aș putea spune că nu m-au influențat într-o măsură și părinții athoniți, și apoi și duhovnicii mei pe care i-am avut de-a lungul timpului. Am avut duhovnici buni, care în sensul acesta m-au povățuit, dar inclusiv Părintele Dionisie Ignat. Iubea Liturghia, îi sfătuia pe oameni să se spovedească și să se împărtășească. Oricum, plecai de la el cu sufletul plin. Tare-l admirai. În ultimii ani având acest handicap că nu mai vedea, totuși, nu se plângea și își făcea programul lui duhovnicesc – sută la sută.
Înaltpreasfințite Părinte Mitropolit, vă mulțumesc pentru această mărturisire personală, prin care ați conturat chipul duhovnicesc al Cuviosului Dionisie de la Colciu. Fie ca aceasta să ajungă la inimile multora, iar prin mijlocirile Cuviosului, ea rodească în chip tainic și nemijlocit, întru sporire duhovnicească și în dobândirea smeritei cugetări.
Sfântul Dionisie să se roage Bunului Dumnezeu pentru noi păcătoșii. Și așa cum suntem împrăștiați și stăpâniți de atâtea frământări lumești, să se roage pentru noi să ne dea statornicie, iar în același timp să ne facă așa cum a fost el -, hărnicuți în slujirea celor sfinte.
Sursă foto: Ziarul Lumina
