Cina cea de Taină. Hristos sădește germenii speranței în inimile noastre

de | apr. 15, 2020 | Spiritualitate

Am mai făcut un pas în urcuşul spre Înviere. Greul însă, de-abia acum începe. O ştie şi Fecioara Maria, împreună cu care ne dorim să fim pe parcursul acestui drum, o ştie şi Iuda, o ştim şi noi. În adâncul inimii lor, o simt şi Apostolii, care-şi reprimă însă sentimentele, nevoind să creadă că lui Hristos i s-ar putea întâmpla lucruri nedemne de divinitatea Lui.

Şi totuşi, se întâmplă. Tabloul zilei de astăzi este unul complex. Reuneşte deopotrivă momente de tandreţe şi comuniune, precum Cina cea de Taină, cât şi clipe de însingurată durere, adumbrite parcă de-o deficitară relaţie de paternitate ce produce efecte psihologice rar întâlnite, precum hematitoza, sau momente de ruşionasă laşitate, lepădare şi abandon. Nici aspecte dinamice, precum reacţia defensivă a lui Petru sau fuga de-a dreptul exhibiţionistă a lui Marcu, n-ar scăpa unui artist talentat ce şi-ar propune ilustrarea acestei zile.

Dată fiind complexitatea ei, nu vom putea să vorbim pe îndelete despre toate momentele care-o definesc. De aceea, vă propun să poposim asupra unui moment static şi paşnic, ce ne permite însă zăbava unor frumoase învăţăminte. Acela al Cinei. Pregătit în chip amănunţit de ucenici, după instrucţiunile date cu precizie de Mântuitorul Hristos, el este un moment culminant de interacţiune socială între a ceata Apostolilor şi Acesta. Dragostea Maestrului se revarsă din plin asupra lor. În fapt, iubirea, părintească, protectoare, prevenitoare, reprezintă leit-motivul evenimentului. Hristos se face lor pildă de iubire jertfelnică. Dă dovadă de smerenie şi sinceritate. De naturaleţe. Le spală picioarele, în ciuda protestelor unora, nu pentru că ucenicii ar fi avut nevoie de o igienizare coresponzătoare. Pandemia ce va urma va avea drept cauză frica, nu vreo neputinţă trupească. Nu atât gestul contează, ci ceea ce vrea să simbolizeze el. E o ilustrare a paradoxului smereniei, care înalţă, dar şi un testament!

Tot iubirea se vede şi în episodul profetic ce reprezintă parcă punctul culminant al cinei. Cu dragoste părintească, Hristos le vorbeşte ucenicilor despre cele ce vor urma. Îi destăinuie lui Petru viitorul apropiat, iar pe Iuda îl vădeşte. În cazul amândurora, căldura iertării răzbate din cuvintele Lui. Pe corifeul cetei în cele ale locvacităţii îl previne, pentru a-i da posibilitatea să nu se sperie, pentru a-i uşura parcă sarcina morală. Pe Iuda îl numeşte prieten. Suspină pentru el, din adâncul inimii. Nu-l opreşte, pentru că acel „călcâi al lui Ahile” al divinităţii pe care-l reprezintă libertatea omului, nu-i îngăduie. Şi totuşi, îl compătimeşte. Fără aroganţă. Sincer şi din adâncul inimii.

Pentru ceilalţi zece, se întristează. Nu uită însă să semene în inimile lor germenii speranţei. În plus, ca legământ de mistică uniune şi permanentă dragoste, le lasă însăşi Taina Sfintei Euharistii. Le cere s-o folosească drept un prilej al reamintirii perpetue a Lui şi le promite că, în mijlocul celor ce se vor aduna în numele Lui, prezenţa Sa va fi mereu una reală. Şi prin ei, ne promite şi nouă că nu ne lasă orfani. Prefigurează, am spune, ceea ce va pecetlui ulterior prin promisiunea şi trimiterea Duhului, balsamul de viaţă dătător şi suflul Bisericii.

În aceste momente de însingurare, această scenă capătă parcă accente şi licăriri noi. Dacă în ceilalţi ani am avut ocazia să trăim alături de ucenici momentul, într-o atmosferă îmbibată de cânt şi iz de tămâie, acum suntem chemaţi s-o reconstruim în inimile noastre. Să rememorăm cu nostalgie şi cu tristeţe, aşa cum au făcut-o Apostolii până la înălţare, rolul prezenţei atotplinitoare a lui Hristos. Poate că nu ar fi rău ca, începând de aici, să dăm răgaz inimii să-şi amintească, pornind de la acest moment, ce a însemnat prezenţa Lui în viaţa fiecăruia dintre noi. Să vadă cum s-a schimbat sub înrâurirea Lui parcursul ei, în repetate rânduri şi să-şi dorească să-L recheme a se sălăşlui în ea!

Rămâneţi în dragostea lui Dumnezeu!

Al vostru întru Hristos iubitor, Ieromonahul Maxim

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Cina cea de Taină. Hristos sădește germenii speranței în inimile noastre
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laudae). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 26 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, membru al Institutului de Istorie Eclesiastică „Nicolae Bocșan” (Cluj-Napoca) și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița).

Ultimele articole

Mulţimea bunurilor materiale nu-ţi poate aduce bucurie

Mulţimea bunurilor materiale nu-ţi poate aduce bucurie

Iubiţi fraţi şi surori, mulţimea bunurilor materiale nu ne poate aduce bucurie, pentru că, având mult poţi deveni rob al patimii iubirii de avere. Iată ce zice Domnul Hristos în Evanghelia de la Ioan, în capitolul 8, versetul 34: „Adevărat, adevărat vă spun, oricine...

Omul – lucrul cel mai de preț

Omul – lucrul cel mai de preț

Aspecte introductive În decursul activității Sale pământești, Domnul a făcut multe minuni. Între ele, o categorie importantă o reprezintă exorcizările. Uneori, El alungă demoni pentru că cineva din anturajul posedatului o cere, alteori pentru că însuși cel în cauză,...

Mănăstirea „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” de la Nușeni

Mănăstirea „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” de la Nușeni

Inițiativa înființării Mănăstirii „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” din localitatea bistrițeană Nușeni, Protopopiatul Beclean, a aparținut vrednicului de pomenire Arhiepiscop Teofil Herineanu. Acesta a aprobat, în 1991, înființarea unei mănăstirii în ținutul său...

Mai multe din Spiritualitate
Mulţimea bunurilor materiale nu-ţi poate aduce bucurie

Mulţimea bunurilor materiale nu-ţi poate aduce bucurie

Iubiţi fraţi şi surori, mulţimea bunurilor materiale nu ne poate aduce bucurie, pentru că, având mult poţi deveni rob al patimii iubirii de avere. Iată ce zice Domnul Hristos în Evanghelia de la Ioan, în capitolul 8, versetul 34: „Adevărat, adevărat vă spun, oricine...

Omul civilizat și grija pentru suflet

Omul civilizat și grija pentru suflet

Nuvela „Moara cu noroc” (a lui Ioan Slavici), vorbeşte despre un om, un foarte bun creştin, care era harnic şi avea de toate. Necazul a început când a fost robit de cele materiale, pentru că atunci toate s-au făcut, până la urmă, praf. Iată ce concluzie trage Ioan Slavici: „Liniştea colibei tale te face fericit”. Aşa cum zice Sfântul Pavel, dacă avem mâncare şi îmbrăcăminte pentru noi şi pentru copiii noştri, ne este de ajuns, pentru că „liniştea colibei tale te face fericit”.

Lucrarea de sfinţire a vieţii noastre are loc aici, în Biserică

Lucrarea de sfinţire a vieţii noastre are loc aici, în Biserică

În prima duminică de după Rusalii, dacă vă uitaţi pe calendar este „Duminica Tuturor Sfinţilor”, zi în care îi prăznuim pe toţi sfinţii câţi au trăit și vor trăi pe pământul acesta și care nu sunt trecuţi toţi cu numele pe calendar. Sunt trecuţi și cunoscuţi doar o...

Darurile Duhului Sfânt asupra trimișilor lui Dumnezeu

Darurile Duhului Sfânt asupra trimișilor lui Dumnezeu

Adevărat, adevărat vă spun că cine primeşte pe acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primeşte. Şi cine Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Acela pe care-l trimite Hristos, o, ce fiinţă trebuie să fie acela şi ce lumină trebuie să-l învăluie,...