Preotul este cel care ia rugăciunile poporului și le înalță către Dumnezeu și, totodată, cel care, desigur, „prezidează”, practic, slujba, deși acesta este cel mai neînsemnat rol în această slujire deosebită. El este și icoana lui Hristos: el este cel care rostește cuvintele de instituire și binecuvântează. Cu toții – preot și credincioși – sunt întorși cu fața către Răsărit, către Parusie, orientați către Dumnezeu. Energia care se naște din rugăciunea lor se înalță spre cer. Când preotul se întoarce cu fața către popor, în timpul unei binecuvântări, această energie se concentrează în cercul închis al comuniunii lor de rugăciune. Dar trebuie ca acest cerc să se deschidă din nou riscului de a se reînchide în el însuși.
Sursa: Guy Fontaine, Cinci lecții despre Ortodoxie, Editura Renașterea, 2017 (pp. 20-21)
