Se fac tot felul de pronosticuri întunecate legate de viitor. Fac însă o remarcă: creștinismul este optimist. Hristos și religia lăsată de El dau sens întregii existențe. Vremuri pline de incertitudini au mai fost. Rezolvarea a venit tot de la Hristos. Vă dau un exemplu grăitor: timpul Sfântului Împărat Constantin. Credința în Hristos și în Crucea Lui au fost salvatoare. Iată ce zice troparul: „Chipul Crucii Tale pe cer văzându-l, și ca Pavel chemarea nu de la oameni luând, cel între împărați apostolul Tău, Doamne, împărăteasca cetate în mâinile Tale o a pus. Pe care păzește-o totdeauna în pace, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule Iubitorule de oameni”.

Sfântul Împărat Constantin, cu toate învinuirile ce-i sunt aduse de către eterodocși, a dat un curs pozitiv atât vieții spirituale cât și vieții politice a lumii. Și toate acestea cu ajutorul credinței în Hristos. Pe bună dreptate subliniază aceste adevăruri scriitorul Peter J. Leitfhart în lucrarea sa „În apărarea lui Constantin”[1].

Au mai fost încercări de a înlătura credința creștină. Lucrul acesta l-a făcut și sistemul comunist. Uniunea Sovietică și suratele ei au încercat să izgonească credința din suflete. Atunci când nu se mai făcea educație religioasă, cine a salvat spiritualitatea? Mamele și bunicile creștine! Paul Evdochimov a și scris o carte intitulată „Femeia și mântuirea lumii”[2]. Nu numai că Maica Domnului, prin nașterea Domnului a salvat lumea, dar și femeile creștine salvează spiritualitatea unei societăți ajunse în derivă.

Noi, clujenii, știm că în acele vremuri, pentru educația religioasă și pentru catehizare, s-a plătit cu viața. Părintele Mucenic Liviu Galaction Munteanu, vicar administrativ, a primit de la Episcopul Teofil Herineanu sarcina de a alcătui o programă de catehizare. Și l-a asociat pe Părintele Ioan Bunea și au alcătuit o programă minunată. Finalul? Amândoi au fost arestați de organul de reprimare, judecați la Tribunalul Militar, și au primit ani grei de închisoare. Au fost închiși la Gherla și Aiud. Părintele Liviu-Galaction fiind tratat inuman, a decedat în 1961 și a fost îngropat pe Râpa robilor.

Acum a venit libertatea. Religia a fost reintrodusă în programa de învățământ. Ne doare că nu întotdeauna i se acordă importanța cuvenită. Iar numărul elevilor duminica la biserică nu-i destul de mare. Cauzele ar fi multe dar, socot eu, că două importante li se datorează părinților și în același timp preoților.

Sigur că nu-i de neglijat nici influența acestui veac secularizat care le oferă multe alte variante atât părinților, copiilor, și de ce nu, și preoților.

Sfântul Constantin cel Mare, pentru vremurile lui, a găsit mijloacele necesare să-i facă pe oameni să meargă la biserică. Le vom găsi și noi? Știm că marea majoritate a oamenilor la recensământ s-au declarat creștini ortodocși. Ateii sunt puțini. Prezenți la biserică duminica însă sunt cam 10% dintre ei. Noi trebuie să găsim mijloacele să-i determinăm să fie practicanți.

La întrebarea pusă în titlul articolului, răspundem că Hristos îi poate salva pe oameni. Dar prin ce mijloace îi vom determina să se apropie de Domnul Hristos? Vom folosi cuvântul Scripturii care zice: „Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și Eu vă voi odihni pe voi” (Matei 11, 23).

† ANDREI

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului

și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului

[1] Peter J. Leithart, În apărarea lui Constantin, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2015.

[2] Paul Evdokimov, Femeia și mântuirea lumii, Editura Cristiana, București, 1995.