Claudia Cosmina Trif, Icoana în pictura medievală românească – Teologie și Artă, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2020

Odată cu publicarea, în anul 2020, a lucrării intitulate: Icoana în pictura medievală românească – Teologie și Artă, ce poartă semnătura doamnei lect. univ. dr. Claudia Cosmina Trif de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, cercetarea românească dedicată iconografiei s-a îmbogățit cu o interesantă și valoroasă contribuție.

Segmentat în șase capitole mari, volumul beneficiază de prefața domnului prof. univ. dr. habilitat Marcel Muntean (p. 7-10). Dânsul realizează o frumoasă și bine documentată prezentare a lucrării, subliniind particularitățile fiecăei subunități tematice și evidențiind contribuția originală a autoarei în realizarea unui astfel de demers.

Ulterior, în partea introductivă (p. 13-16), doamna Claudia Cosmina Trif, vorbește despre relevanța icoanei pentru spațiul teologic răsăritean și nu numai. Dânsa ține să sublinieze faptul că:

„Imaginile au apărut în arta creștină chiar de la începutul creștinismului, dar icoana s-a dezvoltat și s-a impus împreună cu Liturghia și Dogma. Dogma venerării icoanelor a fost adoptată de Sinodul al Șaptelea Ecumenic de la Niceea în anul 787”. (p. 13-14).

Apoi, în cadrul primului capitol, autoarea se oprește asupra unui aspect de particularitate, extrem de relevant pentru domeniul teologiei icoanei în sine, definindu-o (p. 17-30). Dânsa ține să facă distincție între reprezentarea iconografică și pictura murală (p. 17-21), pentru a arăta complexitatea celei dintâi și diferența de scop și utilitate existentă între cele două. Apoi, înspre finele acestuia, vorbește despre specificul icoanei românești (p. 22-30), realizând ofrumoasă incursiune, cu caracter istorico-teologic, într-un subiect important, dar din păcate insuficient investigat până în zilele noastre.

Întrucât înțelegerea icoanei și a rolului ei în pictura medievală românească e strâns legată de teologie și de modul în care aceasta s-a repercutat asupra actului artistic, doamna profesor vorbește în cadrul celui de-al doilea capitol (p. 31-68), despre teologia icoanei. Aduce în atenție fundamentul biblic al acesteia (p. 31-40), prezintă teologia prezenței (p. 41-52), reliefând modul în care arta bisericească a știut să o sublinieze prin intermediul lucrărilor reprezentative, corelează arta cu spațiul liturgic (p. 53-58), dar și cu estetica Ortodoxiei (p. 59-64) și vorbește despre modul în care canoanele și libertatea creatoare pot fi împăcate în cadrul actului de creație (p. 59-68).

În continuare, autoarea se oprește asupra aspectelor de natură istoriografică ce definesc icoana în spațiul investigat (p. 69-84), oferind o interesantă sinteză a aspectelor fundamentale ce privitoare la evoluția artei eclesiastice în Moldova, Transilvania și Țara Românească. Erminia este și ea investigată în mod profesionist, în cadrul subunității tematice următoare (p. 95-114), iar ciclurilor iconografice li se dedică de asemenea o analiză amplă și bine documentată (p. 115-156). Detaliile tehnice, ce fac parte din amplul proces al realizării iconografice, sunt prezentate într-un mod plăcut și educativ, astfel încât chiar și cititorul ce nu este specialist în domeniu, poate cu ușurință să înțeleagă nu doar complexitatea procesului artistic, ci și să vadă care sunt etapele care îl definesc.

Concluziile (p. 167-168) vin să vorbească despre icoana românească și originile ei bizantine și să surprindă particularitățile ei în cadrul iconografiei din spațiul răsăritean. Autoarea ține să sublinieze că:

„Am văzut că icoana românească își are obârșia în arta bizantină, comună cu a altor persoane ale căror teritorii au suferit influența marelui imperiu. Ea se dezvoltă, în cadrul acestor determinante artistice bizantine, manifestându-și creativitatea prin adăugarea unor elemente specifice naționale, devenind astfel, spre deosebire de icoana altor popoare, mai accesibilă, degajând o expresie mai umanizantă, reușind totodată să păstreze echilibrul dintre conținutul de idei și forma în care particularitățile naționale sunt evidente și dominante.

Generalizând, putem spune că principalele trăsături ale icoanei românești sunt legate de culoare și de expresia chipurilor. Icoana românească reușește prin coloritul viu, dens, care prin pata de culoare valorată, dă senzația de mișcare continuă și prin expresia chipurilor, care nu mai au rigiditatea prototipurilor, să devină mai apropiată de sufletul credinciosului, oglindind spiritualitatea lumii medievale românești. Păstrând caracterul general, fiecare provincie românească a dat naștere unor reprezentări iconografice cu trăsături proprii, destul de ușor de recunoscut, fiind adevărate izvoade, ce vor fi preluate de către generațiile viitoare. Ele emoționează prin sinceritatea sentimentelor pe care creatorii zugravi le-au investit în arta icoanei”. (p. 167-168). Text ce aduce în atenție un subiect de importanță majoră pentru cercetarea iconografică românească, lucrarea doamnei profesor Claudia Cosmina Trif, intitulată: Icoana în pictura medievală românească – Teologie și Artă, apărută la editura Presa Universitară Clujeană din Cluj-Napoca în anul 2020, se constituie într-o interesantă contribuție ce se cuvine semnalată și lecturată, deopotrivă de către teologi, cât și de către orice categorie de cititori care-și propun să se îmbogățească deopotrivă sufletește și cultural. De aceea, nu putem decât să ne bucurăm de apariția ei și să sperăm că un număr cât mai mare de cititori vor ajunge să se bucure și desfăteze de bogăția celor oferite de către autoare în paginile ei.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Claudia Cosmina Trif, Icoana în pictura medievală românească – Teologie și Artă, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2020
Loading
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro. Începând cu anul 2022 este de asemenea eclesiarhul Catedralei Episcopale „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Saint-Hubert, Quebec (Canada).
Mai multe din Cărți vechi și noi
Athosul ieri și azi

Athosul ieri și azi

În ascensiunea spirituală a căutătorilor de Dumnezeu, toposul sacru și parcursul interior au stat mereu într-o fericită îngemănare. Pământul sfințit a însemnat refugiu, loc ferit de lume dar și spațiu consacrat prin rugăciune, iar devenirea lăuntrică a implicat...

Dr. Petru Șpan, Școala lui Șaguna

Dr. Petru Șpan, Școala lui Șaguna

Dr. Petru Șpan, Școala lui Șaguna, editori Pr. Constantin Necula și pr. Ioan-Remus Răsvan, Editura Andreiana, Sibiu, 2023, 127 p. Părintele profesor univ. dr. Constantin Necula de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu a demarat cu ani în...

Gheronda Iosif Vatopedinul și tradiția isihastă aghiorită

Gheronda Iosif Vatopedinul și tradiția isihastă aghiorită

Dacă monahismul aghiorit contemporan a putut prospera, în pofida unor perioade de criză și de uscăciune care amenințau cu extincția, acest fapt s-a datorat nu atât istoriei lui milenare și tezaurului pe care îl moștenește, cât exercitării paternității duhovnicești de...