Elie Miron Cristea (1868-1939) este reținut în istoria Bisericii Ortodoxe Române drept ctitorul Patriarhiei Române și cel dintâi patriarh al României. Despre el s-au publicat de-a lungul vremii mai multe lucrări în forma unor articole, studii și volume, unele, precum cea a lui Ion Rusu Abrudeanu, au apărut încă din timpul vieții sale (1929), celelalte ulterior. Majoritatea vizează în mod deosebit activitatea sa bisericească, literară, politică și culturală desfășurată la Sibiu, în calitate de secretar și consilier eparhial (ex. Ion Rusu Abrudeanu, Vasile Netea, Antonie Plămădeală, Mircea Păcurariu), apoi cea derulată la Caransebeș ca episcop al acestei venerabile eparhii, fondate în vara anului 1865 (ex. Constantin Brătescu, Ionel Popescu, Daniel-Aron Alic), și la București ca mitropolit primat și patriarh (Vasile Netea, Florin Bengean), dar mai ales ca președinte al consiliului de miniștri în așa-numita „guvernare Miron Cristea” dintre anii 1938-1939, când patriarhul, la rugămintea regelui Carol al II-lea, și-a asumat această funcție de șef al guvernului României (ex. Cristian Vasile Petcu și Lucian Dindirică). Acestora li se adaugă o serie de volume care restituie izvoare sau surse documentare semnate de Elie Miron Cristea, între care și însemnările memorialistice ale patriarhului, publicate de Gheorghe Cotoșman, Antonie Plămădeală, Maria și Pamfil Bilțiu, precum și patru volume de articole encomiastice și aniversative apărute la București și la Târgu Mureș în anul 1938, când patriarhul aniversa împlinirea vârstei de 70 de ani (cel de la București a fost republicat în 2021 la editura Tipo Moldova din Iași), un volum editat în 2018 de Editura Basilica cu ocazia centenarului Marii Uniri și o broșură publicată de Raluca Alexandru-Vlaicu la București în 2023.

Tentative monografice vizând întreaga sa viață și activitate le aparțin lui Ilie Șandru, Valentin Borda și, cel mai recent, istoricului Constantin I. Stan, care a publicat o monografie serioasă a patriarhului în două ediții la Editura Paideia din București în anii 2009 și 2022. Intitulată „Patriarhul Miron Cristea, o viață, un destin”, lucrarea lui Constantin I. Stan survolează biografia și activitatea ierarhului din copilărie până la sfârșitul vieții, fiind structurată pe șase capitole mari: 1) Originea familiei. Primii pași în viață. Începutul luptei naționale; 2) Secretar și asesor consistorial la mitropolia din Sibiu; 3) Episcop de Caransebeș – făuritor al Marii Uniri; 4) Mitropolit primat și întâiul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române; 5) Anii crizei dinastice (1925-1930). Înalt regent; și 6) Prim-ministru al României. Trecerea în eternitate. Monografia lui Stan reprezintă cea mai solidă contribuție istoriografică referitoare la biografia lui Elie Miron Cristea și se bazează pe o literatură de specialitate foarte vastă, precum și pe surse sau izvoare primare culese din arhive bisericești și civile, dar mai ales din fondurile Arhivelor Istorice Centrale de la București, oferind cititorului contemporan o foarte bună introducere asupra biografiei, activității și operei primului patriarh al României, o personalitate extrem de complexă, încă prea puțin cunoscută în integralitatea ei nu numai în mediile bisericești, ci în societatea românească în general. Din acest motiv, am dorit să semnalez acest volum, pe care-l recomand cu căldură tuturor celor ce doresc să (re)descopere personalitatea patriarhului Miron Cristea tocmai în acest an jubiliar 2025, când aniversăm centenarul Patriarhiei Române.