În perioada 9-10 mai 2018 s-a desfășurat la Cluj-Napoca și la Mănăstirea Nicula cea de a IV-a Consultație Teologică a Diakoniei Neuendettelsau, împreună cu reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române – Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Întâlnirea a avut în centrul dezbatelor tema: Viața ca dar al lui Dumnezeu – responsabilitatea creștină în perspectiva morții.

Participanții la întrunire constată realitatea contemporană a relativizării conceptelor de „viață” și  de „moarte”, ceea ce determină atitudini extrem de diferite și chiar contradictorii. În baza libertății afirmate tot mai stringent, întâlnim persoane care cer dreptul la viaţă, dar și persoane care cer dreptul la moarte. Totul în baza aceleiași libertăți.

Bazându-se însă pe credința în Dumnezeu revelată în Sfânta Scriptură, pe tradiția Sfinților Părinți și a marilor trăitori creștini, dar și pe unele scrieri moderne, ne exprimăm convingerea că:

• viața este darul lui Dumnezeu, dăruită pentru ca în ea să se manifeste Dumnezeu Însuși. Plini de recunoștință, creștinii primesc viața din mâna lui Dumnezeu și cred că Dumnezeu va continua să mențină viața omului și după moarte. Chiar dacă viața este însoțită uneori de boală și de suferință, prin ea se manifestă binele și frumosul; viața are un sens, chiar dacă sensul acesta este uneori greu de identificat de omul modern.
• Suferinţa reprezintă una dintre încercările majore ale omului . Suferința ne afectează viața, dar nimic – nici măcar ea – nu poate justifica ridicarea vieții, oprirea ei, eutanasierea. Suferința poate fi alinată prin atenția acordată bolnavului de către oricare semen, și cu atât mai mult în special prin mijloacele paliative, care îmbină îngrijirea medicală cu îngrijirea duhovnicească.
• moartea este o realitate iminentă a vieții, care are un sens. Prin credința în Hristos, însă, omul înțelege că îi este de folos gândul la moarte, tocmai pentru a se pregăti pentru moarte.
• biotehnologiile moderne ridică probleme reale legate în special de prelungirea vieții, care înseamnă și prelungirea suferinței;
• a devenit necesar pentru creștinii de toate confesiunile să înțeleagă și să aplice misiunea de a răspunde întrebărilor esențiale și tot mai dificile ridicate de tehnologizarea excesivă, de neînțelegerea sensului vieții și al suferinței, de dorința de eutanasiere.
• într-o societate postmodernă și tot mai secularizată, Biserica are o mare responsabilitate față de Dumnezeu, dar și față de oameni, cu privire la procesul morții și la moarte.

În cadrul acestei Consultații, prin întâlnirea față către față, prin dezbateri și prin discuții, prin schimbul de păreri, participanții evanghelici și ortodocși dau o mărturie comună despre importanța vieții ca viață în Hristos. Moartea este nevoie să fie asumată cu încrederea că prin ea Îl vom întâlni pe Dumnezeu în care credem și pe care Îl mărturisim ca Domn al vieții și al morții.