Știați că, Platon este primul autor din literatura occidentală care, în operele sale, ne oferă o concepție articulată asupra relației dintre suflet (psychē) și trup (sōma)? Potrivit filosofiei lui Platon, trupul, datorită afectelor lui, este văzut ca un rău, opus sufletului. Trupul – și preocuparea sau grija exclusivă față de cele ale trupului – constituie în optica lui Platon o barieră în planul vieții filosofice. Așa cum Platon arată în dialogul Phaidon, viața filosofică este o luptă împotriva trupului față de care iubitorul de înțelepciune trebuie să aibă o atitudine disprețuitoare, deoarece atenția acordată trupului îl îndepărtează de la scopul vieții sale care este nemurirea sufletului.
Totuși, cercetătorii mai noi arată că, potrivit aceluiași gânditor, trupul apare ca fiind o pedeapsă dată sufletului pe care el trebuie să o ispășească, plătind o datorie, un preț, în schimbul eliberării sale.
La polul opus, remarcăm viziunea lui Episcur asupra vieții și implicit asupra corporalității. Potrivit acestuia, scopul suprem al omului n această viață este acela de-a descoperi plăcerea, de a trăi plăcerea la cele mai înalte cote ale ei. Epicur (341-270 a.Hr.) este întemeietorul filosofiei plãcerii. Nãscut în insula Samos, îşi începe educaţia filosoficã la 14 ani, sub auspiciile platonismului. Dar plecând din Atena în Teos, intrã sub influenţ lui Nausiphanes, adept al filosofiei lui Democrit. El însuşi întemeiazã o şcoalã la Mitilene, apoi la Lampsac, pentru ca în cele din urmã sã o mute la Atena, în grãdina din nord-vestul oraşului, care de atunci se va numi ”Grãdina lui Epicur”.
Așadar, avem un trup, plămădit de Însuși Dumnezeu, după cum ne arată referatul biblic al creației. Și atunci, ce afcem cu el? Ce ne spune Biblia? Ce aduce nou creștinismul? Cum să ne raportăm la corporalitate? Despre acestea, în cadrul prezentei ediții, cu invitatul permanent al emisiunii „Cultură. Morală. Societate”, drd. Gabriel Noje.
Toate cele bune!
