”Ca și copii mergeam la colindat în satul bunicilor și îmi aduc aminte că eram o gașcă foarte mare. Începeam cu vreo două, trei sate mai sus de satul nostru și mergeam pe la fiecare casă; mereu își aducea aminte cineva „că și aici trebuie să intrăm că e o rudă de nu știu care grad”. Bucuria era foarte mare! Cu toate că nu îi cunoșteam mereu pe cei pe care îi colindam, voioșia din suflete era la fel de mare, dacă nu mai mare când vedeam cu câtă bucurie ne primește gazda și se simțea atmosfera magică, de poveste a Crăciunului.” (Colindători din „Liga tinerilor creștini ortodocși” din Dej)
/
RSS Feed