Credinţa puternică, împreunată cu dragostea rezolvă orice situaţie dificilă

de | iul. 4, 2020 | Spiritualitate

S-au dat multe definiţii credinţei. Una dintre cele arhicunoscute, pe care o dă sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Evrei, în capitolul XI, versetul 1, este următoarea: „Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute”. Noi credem că este Dumnezeu, credem că dincolo este o Împărăţie nevăzută, pe care El ne-o pregăteşte şi credem multe, multe alte lucruri pe care noi nu le vedem, dar suntem întăriţi de Sfântul Pavel care zice: „Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute”.

E mare virtutea credinţei! Am spus că sunt multe defi niţii pentru credinţă şi unii dintre cei ce au trăit cuvântul lui Dumnezeu şi au experimentat bunătatea lui, au încercat s-o defi nească. Iată, de pildă, Avva Pimen, în cartea intitulată „Pateric”, carte de evlavie, pe care o folosesc mai ales călugării, dar care e de mult folos şi creştinilor îmbunătăţiţi, spune un lucru extraordinar referitor la credinţă. Zice el aşa: „Credinţa este a trăi cu smerenie şi a face milostenie”[i]. Auziţi? Când trăim cu smerenie şi facem milostenie, dovedim că avem credinţă. Un om plin de sine, un om mândru n-are suficientă credinţă, pentru că „Dumnezeu, celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har”, după cum ne învaţă Sfântul Apostol Iacov.

Deci, „credinţa este a petrece cu smerenie şi a face milostenie”. Şi sutaşul din pericopa evanghelică de astăzi, acest ofi ţer roman, a dat dovadă că are şi smerenie şi face şi milostenie, arătându-şi astfel credinţa. Pe vremea aceea, sclavilor, slugilor, nu li se dădea nici un fel de importanţă. Dacă murea unul dintre ei era pus altul în loc, fără să îl doară inima. Se vede, însă, că sutaşul roman, ofiţerul acesta de care vorbeşte Sfânta Evanghelie, avea credinţă în Dumnezeu, avea credinţă care s-a exteriorizat printr-o mare dragoste faţă de sluga lui, faţă de sclavul lui. Tocmai acest lucru vrem să-l subliniem astăzi: că această credinţă puternică, împreunată cu dragoste, poate rezolva orice situaţie difi cilă. Sutaşul îşi iubea sluga, îşi iubea ordonanţa şi auzind că a intrat Domnul Hristos în garnizoana lui, în Capernaum, a alergat, s-a smerit şi a zis: „Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit”. (Matei 8, 6)

Aşadar, credinţa lui puternică, împreunată cu dragostea, la care a adăugat şi smerenia, a adus tămăduire slugii sale. Avea credinţă, avea smerenie, era milostiv, era iubitor, şi, pe deasupra, credinţa lui se dovedea prin fapte concrete.


[i] Pateric, Alba-Iulia, 1990, p. 175.


Sursa: Chiriacodromion contemporan / † Andrei, Arhiepiscop şi Mitropolit, Editura Renaşterea, 2016

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/ips-andrei/" target="_self">Mitropolitul Andrei</a>

Mitropolitul Andrei

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Ultimele articole

Sfânta Sofia, modelul mamelor creștine

Sfânta Sofia, modelul mamelor creștine

Sfânta Sofia este un model pentru orice mamă creștină. Ea este pomenită în calendarul creștin în data de 17 septembrie, alături de cele trei fiice ale sale. Sofia era o tânără creștină care trăia în Italia, la Roma, în timpul împăratului păgân Adrian (117-138). S-a...

Nașterea și Împărăția

Nașterea și Împărăția

Aspecte introductive Hristos primește astăzi o vizită la nivel înalt. Cel care vine să-i vorbească îi va împrumuta ulterior mormântul și se va lega puternic sufletește de Dânsul. E fruntaș al unei tagme cu care Învățătorul nu prea are multe de împărțit, cea a...

Mai multe din Spiritualitate
Mulţimea bunurilor materiale nu-ţi poate aduce bucurie

Mulţimea bunurilor materiale nu-ţi poate aduce bucurie

Iubiţi fraţi şi surori, mulţimea bunurilor materiale nu ne poate aduce bucurie, pentru că, având mult poţi deveni rob al patimii iubirii de avere. Iată ce zice Domnul Hristos în Evanghelia de la Ioan, în capitolul 8, versetul 34: „Adevărat, adevărat vă spun, oricine...

Omul civilizat și grija pentru suflet

Omul civilizat și grija pentru suflet

Nuvela „Moara cu noroc” (a lui Ioan Slavici), vorbeşte despre un om, un foarte bun creştin, care era harnic şi avea de toate. Necazul a început când a fost robit de cele materiale, pentru că atunci toate s-au făcut, până la urmă, praf. Iată ce concluzie trage Ioan Slavici: „Liniştea colibei tale te face fericit”. Aşa cum zice Sfântul Pavel, dacă avem mâncare şi îmbrăcăminte pentru noi şi pentru copiii noştri, ne este de ajuns, pentru că „liniştea colibei tale te face fericit”.

Lucrarea de sfinţire a vieţii noastre are loc aici, în Biserică

Lucrarea de sfinţire a vieţii noastre are loc aici, în Biserică

În prima duminică de după Rusalii, dacă vă uitaţi pe calendar este „Duminica Tuturor Sfinţilor”, zi în care îi prăznuim pe toţi sfinţii câţi au trăit și vor trăi pe pământul acesta și care nu sunt trecuţi toţi cu numele pe calendar. Sunt trecuţi și cunoscuţi doar o...