Credinţa puternică, împreunată cu dragostea rezolvă orice situaţie dificilă

de | iul. 4, 2020 | Spiritualitate

S-au dat multe definiţii credinţei. Una dintre cele arhicunoscute, pe care o dă sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Evrei, în capitolul XI, versetul 1, este următoarea: „Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute”. Noi credem că este Dumnezeu, credem că dincolo este o Împărăţie nevăzută, pe care El ne-o pregăteşte şi credem multe, multe alte lucruri pe care noi nu le vedem, dar suntem întăriţi de Sfântul Pavel care zice: „Credinţa este încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute”.

E mare virtutea credinţei! Am spus că sunt multe defi niţii pentru credinţă şi unii dintre cei ce au trăit cuvântul lui Dumnezeu şi au experimentat bunătatea lui, au încercat s-o defi nească. Iată, de pildă, Avva Pimen, în cartea intitulată „Pateric”, carte de evlavie, pe care o folosesc mai ales călugării, dar care e de mult folos şi creştinilor îmbunătăţiţi, spune un lucru extraordinar referitor la credinţă. Zice el aşa: „Credinţa este a trăi cu smerenie şi a face milostenie”[i]. Auziţi? Când trăim cu smerenie şi facem milostenie, dovedim că avem credinţă. Un om plin de sine, un om mândru n-are suficientă credinţă, pentru că „Dumnezeu, celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har”, după cum ne învaţă Sfântul Apostol Iacov.

Deci, „credinţa este a petrece cu smerenie şi a face milostenie”. Şi sutaşul din pericopa evanghelică de astăzi, acest ofi ţer roman, a dat dovadă că are şi smerenie şi face şi milostenie, arătându-şi astfel credinţa. Pe vremea aceea, sclavilor, slugilor, nu li se dădea nici un fel de importanţă. Dacă murea unul dintre ei era pus altul în loc, fără să îl doară inima. Se vede, însă, că sutaşul roman, ofiţerul acesta de care vorbeşte Sfânta Evanghelie, avea credinţă în Dumnezeu, avea credinţă care s-a exteriorizat printr-o mare dragoste faţă de sluga lui, faţă de sclavul lui. Tocmai acest lucru vrem să-l subliniem astăzi: că această credinţă puternică, împreunată cu dragoste, poate rezolva orice situaţie difi cilă. Sutaşul îşi iubea sluga, îşi iubea ordonanţa şi auzind că a intrat Domnul Hristos în garnizoana lui, în Capernaum, a alergat, s-a smerit şi a zis: „Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit”. (Matei 8, 6)

Aşadar, credinţa lui puternică, împreunată cu dragostea, la care a adăugat şi smerenia, a adus tămăduire slugii sale. Avea credinţă, avea smerenie, era milostiv, era iubitor, şi, pe deasupra, credinţa lui se dovedea prin fapte concrete.


[i] Pateric, Alba-Iulia, 1990, p. 175.


Sursa: Chiriacodromion contemporan / † Andrei, Arhiepiscop şi Mitropolit, Editura Renaşterea, 2016

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/ips-andrei/" target="_self">Mitropolitul Andrei</a>

Mitropolitul Andrei

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Ultimele articole

Regina mamă Elena

Regina mamă Elena

Vă propun să descoperim împreună chipul unui personaj aparte, regina mamă Elena. Cu o viață marcată de repetate exiluri, tristeți și frământări, așa cum va fi și cea a fiului dânsei, regele Mihai, dumneaei va degaja însă, tot mereu, un aer de pace și noblețe....

Mai multe din Spiritualitate
Comorile fiecăruia

Comorile fiecăruia

Plimbându-se prin sat, un boier s-a întâlnit cu un ţăran sărac şi a început a se lăuda cu averile lui: - Vezi tu livada de pe deal? E a mea. Pădurile care înconjură satul sunt şi ele ale mele. Până şi pământul pe care calci acum al meu este. Tot ce vezi, de...

Pacea și bucuria rugăciunii

Pacea și bucuria rugăciunii

Bătrânul din Kalamata zicea: „În pacea şi bucuria pe care o simte omul care se roagă, pământul se netezeşte; gânduri bune şi murmure cereşti încep să-i parvină şi să-i şoptească sfaturi bune la ureche: acestea sunt conversaţii cereşti”

Nu neglija rugăciunea

Nu neglija rugăciunea

Bătrânul Ieronim zicea: Nu neglija rugăciunea. Fereşte-te de nepăsare şi indiferenţă. Dacă te rogi dimineaţa, şi simţi frângere în sufletul tău, toată ziua vei avea aripi. Dar dacă începi ziua fără rugăciune, vei umbla abătut.

Casa Domnului

Casa Domnului

Într-o seară de iarnă, o tânără familie stătea în jurul mesei. Tatăl era trist şi apăsat de griji, iar mama plângea, ţinându-şi faţa în palme. Fetiţa lor cea mică, mirată de această situaţie, se apropie încet şi întrebă:. - Mamă, de ce plângi? - Fata mea, sunt zile...

Cerul pământul şi lumea

Cerul pământul şi lumea

Într-o zi, un om simplu, cunoscut pentru viaţa sa curată, a fost întrebat de un vecin: - Cum faci tu de eşti totdeauna atât de mulţumit? Niciodată nu te-am văzut supărat. - Foarte simplu - a răspuns celălalt, în fiecare dimineaţă, când mă trezesc, privesc întâi cerul....

Cel ce se roagă trebuie să fie smerit

Cel ce se roagă trebuie să fie smerit

Bătrânul Amfilohie sfătuia: Rugăciunea făcută cu stăruinţă, trezvie, evlavie, credinţă şi frângerea inimii, este bună şi folositoare. Diavolul se luptă în diferite feluri cu cei ce se roagă, dar pe cei ce nu se roagă îi iubeşte! Omul în rugăciune vorbeşte cu Dumnezeu...