„Credinţă şi necredinţă” (Luni, Săptămâna a VII-a după Rusalii)

de | aug. 2, 2021

Evanghelia zilei: Mt 13, 54 – 58

În vremea aceea, venind în oraşul Său, Iisus îi învăţa pe ei în sinagoga lor, aşa încât ei stăteau uimiţi şi ziceau: de unde are El înţelepciunea şi pute­rile acestea? Oare, nu este Acesta feciorul teslarului? Şi nu se numeşte, oare, mama Lui Maria şi fraţii Lui, Iacov, şi Iosif, şi Simon şi Iuda? Şi surorile Lui nu sunt, oare, toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea? Şi erau neîncrezători întru-Însul. Însă Iisus le-a zis: un prooroc nu este dispreţuit decât numai în patria şi în casa sa. Şi n-a făcut acolo multe mi­nuni, din pricina necredinţei lor.

Credinţă şi necredinţă

După ce a sfârşit vorbirea în pilde, Domnul Hristos s-a dus în ţara Sa. Evan­ghelistul Matei nu numeşte acest loc. Sfântul Ioan Gură de Aur presupune că ar fi vorba de Nazaret,[1] căci aici Domnul Hristos n-a să­vîrşit multe minuni pre­cum în Capernaum, oraş care este mustrat de Domnul Hristos pentru necredinţa lui:

„Şi tu, Capernaume – spune Domnul Hristos – n-ai fost înălţat până la cer? Până la iad te vei coborî. Căci de s-ar fi făcut în Sodoma minunile ce s-au făcut în tine, ar fi rămas până astăzi.” (Mt 11, 23; Lc 10, 15).

Venind deci în Nazaret îi învăţa în sinagoga lor (sinagoga fiind principalul loc unde credincioşii se întâlneau pentru rugăciune, citire şi explicare a Legii). Aşadar în Nazaret Domnul Hristos nu face minuni, ci doar învaţă prin cuvânt. Şi atât de puternică şi de mişcătoare era învă­ţă­tura Lui încât cei ce ascultau erau uimiţi şi ziceau:

„De unde are El înţelepciunea aceasta?” (Mt 13, 54; Mc 6, 2).

Dacă s-ar fi oprit doar la aceasta, nazarinenii n-ar fi păcătuit, dar ei judecă, încep să facă constatări:

„Nu este Acesta fiul teslarului? Nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii (adică verii) Lui: Iacov, şi Iosif, şi Simon şi Iuda? Şi surorile (adică veri­şoarele) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de unde are El toate acestea?” (Mt 13, 55 – 56; Mc 6, 3).

La acestea Domnul Hristos răspunde:

„Nu este prooroc dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui.” (Mt 13, 57; Mc 6, 4).

Cuvântul Domnului Hristos este aspru. El spune că tocmai cei care trebuiau să creadă întâi erau mai depărtaţi de el, arătându-i aici pe cei din neamul său: „Nu este prooroc dispreţuit decât în patria lui şi în casa lui”; deci nu numai cei din Nazaret nu au crezut, ci şi cei din neamul Său. De fapt, citim în Sfânta Evanghelie după Ioan că la sărbătoarea Cortu­rilor fraţii, adică rudele lui Iisus, au venit la El şi i-au zis:

„Dacă faci acestea, arată-Te pe Tine lumii. Pentru că – spune evanghe­lis­tul – nici fraţii Lui nu credeau în El.” (In 7, 4 – 5).

Dacă cei din neamul Lui nu au crezut în El cât timp Domnul Hris­tos a stat între ei, iată că elinii, adică grecii, au cerut apostolului Filip, zi­cân­du-i: „Doamne, – adică Domnule – voim să vedem pe Iisus”[2]şi L-au văzut. La fel, Zaheu vameşul a voit să-L vadă pe Iisus şi L-a vă­zut.[3] Cu siguranţă că această vedere nu a rămas fără rod. De fapt, citim în legă­tură cu Zaheu vameşul că vederea lui Iisus şi apoi vorbirea cu El a avut ca urmare convertirea lui:

„Iată jumătate din averea mea o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.” (Lc 19, 8) – spune Zaheu,

la care Domnul Hristos răspunde:

„Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam.” (Lc 19, 9).

Cu siguranţă că aceste „vederi” au dus la credinţa în Hris­tos. Un alt exemplu de credinţă, mult mai grăitor, a fost cel al sutaşului care a venit la Domnul Hristos cu rugămintea de a-i vindeca sluga.

Sfântul Ioan Gură de Aur, referindu-se la aceasta, spune:

„E mare lucru ca un om, care nu era din neamul lui Avraam să aibă despre Hristos o părere atât de mare. După socotinţa mea, sutaşul credea că bo­lile, moartea şi diavolii se supun lui Iisus, aşa cum i se supuneau lui ostaşii săi. De aceea spune sutaşul: că şi eu sunt om sub stăpânire. Cu alte cu­vin­te sutaşul spunea: Tu eşti Dumnezeu, eu sunt om; eu sunt sub stăpânire, Tu nu eşti sub stăpânire. Aşadar, dacă eu, om fiind sub stă­pânire, am atâta putere, cu mult mai mult Tu, Care eşti Dumnezeu şi nu eşti sub stă­pâ­nire.”.[4] Este o mare deosebire între nazarineni, pe de o parte şi cei ce sunt străini de neamul lui Israel, pe de altă parte. Prin urmare nu locul sau apartenenţa la un popor mântuieşte, ci credinţa în Domnul Hristos, cre­dinţa exprimată în fapte, arătată în faptele credinţei.


[1] Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, în PSB 23, p. 553.

[2] In 12, 21.

[3] Lc 19, 3 – 5.

[4] Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, în PSB 23, p. 334.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
„Credinţă şi necredinţă” (Luni, Săptămâna a VII-a după Rusalii)
„Credinţă şi necredinţă” (Luni, Săptămâna a VII-a după Rusalii)
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/prileapetru/" target="_self">Pr. Petru Ioan Ilea</a>

Pr. Petru Ioan Ilea

Preot, doctor în teologie, hirotonit preot de către Preasfințitul Vasile Someșanul în data de 6 septembrie 2004 pe seama Centrului de Îngrijire și Asistență din Cluj-Napoca, Protopopiatul Cluj II unde a slujit până la data de 15 mai 2010 când a fost transferat la Parohia ,,Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca unde slujește în prezent.

Mai multe

Semnul Sfintei Cruci

Semnul Sfintei Cruci

Semnul Sfintei Cruci este cel mai frecvent act liturgic creștin, atât în ceea ce privește cultul divin public, cât și cel particular. Toți creștinii botezați, clerici și mireni, au dreptul și datoria de a se însemna cu semnul Crucii. De asemenea, trebuie menționat și...

Evlavia creștină

Evlavia creștină

Evlavia, alături de dragoste și credință, este o virtute definitorie pentru viața creștină. Un om evlavios este un om ce își măsoară faptele, cuvintele și gândurile spre a plăcea lui Dumnezeu întru toate. Omul evlavios este, fără de îndoială, un om religios, un om...

Sfânta Sofia, modelul mamelor creștine

Sfânta Sofia, modelul mamelor creștine

Sfânta Sofia este un model pentru orice mamă creștină. Ea este pomenită în calendarul creștin în data de 17 septembrie, alături de cele trei fiice ale sale. Sofia era o tânără creștină care trăia în Italia, la Roma, în timpul împăratului păgân Adrian (117-138). S-a...