În Joia Mare a acestui an, 17 aprilie 2025, Biserica Ortodoxă Română va săvârși pentru a 23-a oară în istoria sa sfințirea Sfântului și Marelui Mir, în cadrul Anului omagial al Centenarului Patriarhiei Române și în apropierea celebrării a 140 de ani de la recunoașterea autocefaliei.

Slujba solemnă va avea loc în cadrul Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia, la altarul exterior al Catedralei Patriarhale din București, fiind oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, alături de membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Între ierarhii prezenți se va număra și Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, care va sluji împreună cu ceilalți arhierei în acest moment de profundă încărcătură liturgică și istorică.

Ce este Sfântul și Marele Mir?

Sfântul și Marele Mir este folosit la Taina Mirungerii (ce urmează Botezului), la sfințirea bisericilor și antimiselor, precum și la așezarea în raclă a moaștelor sfinților canonizați. De asemenea, este întrebuințat la reprimirea celor căzuți de la dreapta credință sau a celor convertiți la Ortodoxie, atunci când botezul lor este recunoscut prin iconomie.

Mirul nu este un simplu ulei aromat; el este un simbol al revărsării Duhului Sfânt, o „punere a mâinilor” nevăzută, moștenită din vremea Sfinților Apostoli. Puterea sa sacramentală exprimă continuitatea harică a Bisericii și comuniunea sa neîntreruptă cu Hristos, Capul ei.

Prepararea Mirului are loc la Mănăstirea „Duminica Tuturor Sfinților Români” din Capitală, într-un spațiu special amenajat, numit Mirostirion. Aici, peste 40 de ingrediente – uleiuri, plante, rășini și vin natural – sunt amestecate și fierte cu rugăciune și citire continuă din Sfânta Evanghelie și Psaltire, timp de mai multe zile.

Conform Arhieraticonului, cartea de cult care cuprinde rânduiala slujbelor arhierești, pentru prepararea a circa 50-60 litri de Sfânt Mir, sunt necesare vase speciale din aramă, piuă de marmură, site, ștergare, și ustensile care să nu fi fost folosite anterior. Ingrediente precum uleiul de măsline (60 litri), vinul curat (120 litri), scorțișoara, smirna, nucșoara, aloe, myrrha, tămâia și alte rășini se adaugă treptat, în funcție de rânduială și momentul fierberii.

Pregătirea începe în Lunea Săptămânii Mari, cu sfințirea apei și a vaselor. Marți are loc prepararea decoctului din plante, iar miercuri se adaugă uleiul și rășinile. Se fierbe cu grijă, timp de aproximativ patru ore, în timp ce clericii desemnați citesc din Sfânta Evanghelie. După preparare, cei peste 200 litri de Mare Mir vor fi duși pe Dealul Patriarhiei, unde va avea loc sfințirea propriu-zisă.

La finalul sfințirii, după ce mirul este adus în Sfântul Altar, preotul rânduit, luând felonul, rostește o rugăciune de mulțumire. Apoi, întorcându-se către ceilalți slujitori, spune solemn:

„Săvârșitu-s-a lucrul și s-a deplinit.”
Clericii răspund: „Săvârșitu-s-a lucrul și s-a deplinit.”
Preotul: „Mai ales prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.”
Clericii: „Săvârșitu-s-a lucrul și s-a deplinit.”

Un dialog liturgic de o frumusețe rară, ce încheie această taină cu adâncă recunoștință.

Joi, în cadrul Vecerniei unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, după ce toți ierarhii și clericii se adună în mijlocul bisericii, are loc rânduiala specială a sfințirii. Aceasta include rugăciuni de invocare a Duhului Sfânt, cereri și binecuvântări rostite de Patriarh, în timp ce Mirul este așezat în vase în mijlocul bisericii.

Răspunsurile liturgice vor fi oferite de Grupul Psaltic Tronos, iar credincioșii care vor participa la slujbă se vor putea închina la moaștele Sfinților Dimitrie cel Nou, Nectarie, Constantin și Elena, așezate în baldachinul exterior.

Tot în cadrul acestei slujbe, se va sfinți și al doilea Agneț, destinat împărtășirii bolnavilor, copiilor și celor în situații speciale pe tot parcursul anului liturgic.

La finalul slujbei, Mirul sfințit este turnat în vase speciale, strecurat cu grijă, apoi distribuit în recipiente mai mici, care vor fi împărțite tuturor eparhiilor din țară. Ustensilele folosite sunt curățate cu apă caldă, iar resturile vegetale rămase se îngroapă în curtea bisericii, după o rânduială aparte.

Un eveniment rar și plin de semnificație

Aceasta este a 23-a sfințire a Marelui Mir în istoria Bisericii Ortodoxe Române. Deși Patriarhia Ecumenică a recunoscut autocefalia Bisericii Române abia în 1885, prima sfințire a Mirului a avut loc în anul 1882, fiind considerată un act sacramental major pe calea proclamării independenței bisericești.

În acest context pregătitor, la data de 5 aprilie 2025, Episcopii vicari patriarhali Varlaam Ploieșteanul și Paisie Sinaitul au efectuat o vizită pastorală la Mănăstirea „Duminica Tuturor Sfinților Români” din Capitală, locul unde se pregătește Marele Mir. Cu acest prilej, cei doi ierarhi au oferit câteva reflecții despre solemnitatea momentului și semnificația sa istorică.

Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a subliniat în declarațiile sale: „Sfințirea Sfântului și Marelui Mir se face doar în Bisericile autocefale, atunci când este nevoie. Este un act solemn, care ne arată dinamismul vieții liturgice a Bisericii.”

La rândul său, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a amintit importanța momentului: „Anul 2025 este Anul Omagial al Centenarului Patriarhiei Române și al aniversării a 140 de ani de la autocefalie. Ne bucurăm de acest moment duhovnicesc, pentru a treia oară în timpul arhipăstoririi Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.”

El a evocat, de asemenea, sfințirea din 1882, care a avut loc înainte de recunoașterea oficială a autocefaliei, dar care exprima o realitate vie: unitatea, autonomia și maturitatea eclezială a Bisericii Române.

Taina harului revărsat

Dincolo de rânduială, formule, proporții și tradiție, sfințirea Sfântului și Marelui Mir rămâne o taină vie a lucrării Duhului Sfânt. Fiecare strop de Mir poartă în el rugăciunea Bisericii, ascultarea clericilor și binecuvântarea ierarhilor. Este un dar al comuniunii, al credinței și al legăturii neîntrerupte dintre generații.

În Săptămâna Patimilor, când lumea tace și privește spre Cruce, Biserica zidește din tăcere un nou început – cu ulei, cu rugăciune și cu nădejde.

Sfântul și Marele Mir este pecetea acestei continuități.