Creştinismul e paradoxal. Nu numai că ne cere să nu le facem rău vrăjmaşilor, dar ne cere chiar să îi iubim. Creştinismul ne cere să îi iubim pe vrăjmaşii noştri şi să facem bine celor ce ne fac rău.
De fapt, iubiţi fraţi şi surori, încă din Vechiul Testament suntem îndemnaţi să ne iubim vrăjmaşii. Iată, Solomon, în cartea Pildelor, în capitolul 25, versetele 21 şi 22, zice aşa: „de flămânzeşte vrăjmaşul tău, dă-i să mănânce pâine şi dacă însetează, adapă-l cu apă, căci numai aşa îngrămădeşti cărbuni aprinşi pe capul lui şi Domnul îţi va răsplăti ţie”.
Sfântul Siluan Athonitul era un om pragmatic. Gândindu-se că noi, oamenii, când facem ceva, inclusiv pe tărâm duhovnicesc, facem cu un scop, Sfântul Siluan Athonitul zicea: „Cel mai înalt scop al creştinului este să păstreze în suflet harul Duhului Sfânt. Dar, pentru a păstra în suflet harul Duhului Sfânt, trebuie să faci două lucruri: întâi să te rogi pentru vrăjmaşi tăi şi să-I iubeşti, iar în al doilea rând, să-i mulţumeşti lui Dumnezeu nu pentru sănătate, pentru realizări, pentru binecuvântări – acest lucru este firesc – ci să-i mulţumeşti lui Dumnezeu pentru boală, pentru necaz, pentru lipsă, pentru greutăţi. Făcând aceste lucruri, adică iubindu-ţi vrăjmaşii şi rugându-te pentru ei şi mulţumindu-i lui Dumnezeu pentru necazuri, pentru greutăţi, vei păstra în sufletul tău harul Duhului Sfânt”[i]. Auziţi? Dacă suntem pragmatici şi vrem să purtăm în noi harul Duhului Sfânt, ne iubim vrăjmaşii şi Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru necazuri.
Concluzia o trage, în versuri, Vasile Militaru, acest poet creştin care a murit în temniţele comuniste şi care, referitor la vrăjmaşii care l-au prigonit, l-au închis şi l-au torturat, a scris aceste versuri:
„Iubind mereu pe toţi vrăjmaşii,
Chiar mii de-ar fi mulţimea lor,
Tu, de la mare înălţime,
Le eşti a lor judecător.
Dacă-i urăşti şi răzbunarea
Te poartă pe-ale sale căi,
Tu fi-vei osândit, iar dânşii
Vor fi judecătorii tăi”[ii]
[i] Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii şi iadul smereniei, Editura Deisis, Alba-Iulia, 1990, p. 89
[ii] Vasile Militaru, Şoaptele Îngerilor, Editura Lumină din lumină, Bucureşti, 1995, p. 84.
