Joi, 24 octombrie 2019, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Iustin, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului, Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar, a efectuat o vizită celui mai emblematic şi cunoscut maramureşean, nonagenarul (n. 2 august 1929) Vasile Deac Moşu, împreună cu Arhim. Dr. Macarie Motogna, exarh nmănăstiresc şi stareţul mănăstirii Rohia, Pr. Mihai Chira, protopopul Vişeului, Pr. Călin Iosip Constantin, slujitor în biserica din Bogdan Vodă, Arhid. Dumitru Botiş, inspector social al Sectorului Social Filantropic şi Misionar al Episcopiei.
Cu această ocazie, Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-Vicar, a înmânat, în Anul Omagial al Satului Românesc, al preoţilor, învăţătorilor şi primarilor gospodari, Ordinul „Crucea Justinian Arhiepiscopul” celui care timp de peste trei decenii a fost primar şi viceprimar al comunei Bogdan Vodă, de pe Valea Izei, şi care s-a luptat o viaţă cu autorităţile dinainte de 1989 şi de după, pentru a ridica statuia lui Bogdan Vodă, descălecătorul şi întemeietorul statului Moldova, statuie în care primul domnitor al Moldovei trebuia să fie neapărat călare, deoarece de pe cal a descălecat. Cu nici un preţ, Deac Moşu nu vroia ca domnitorul să fie prezentat pe un jilţ sau în picioare. Replica Moşului, la propunerea oficialităţilor, care doreau o statuie neecvestră, mai puţin costisitoare, este celebră: „Ecvestră, neecvestră, dar să fie călare!” Şi aşa a fost ridicată, până la urmă, statuia: domnul Bogdan I călare, înconjurat de 5 oşteni!
Ordinul „Crucea Justinian Arhiepiscopul” a fost înfiinţată, la propunerea Preasfinţitului Părinte Episcop Iustin, pentru a cinsti în acest an omagial pe preoţii, învăţătorii şi primarii gospodari din Eparhie.
Vasile Deac, pe numele său din buletin, poartă şi numele de Moşu din tinereţe, deoarece s-a căsătorit cu moaşa satului, şi, după obiceiul locului, soţul moaşei se numeşte moşu. El îşi poartă cu dreptăţită demnitate costumul popular de o viaţă întreagă. Aşa a străbătut drumurile Bucureştiului şi ale capitalei de judeţ, poate de sute sau mii de ori, mai bine de o jumătate de secol, după aprobări pentru ridicarea statuii lui Bogdan Vodă. Nimeni nu l-a văzut pe Moşu în haine de târg, ci doar în strălucitorul său costum alb cu pieptar de oaie, opinci, iar în timpul friguros şi cu cioareci, aşa cum se purta în Cuhea Maramureşului. În 1968, când era, deja, primar, a reuşit să schimbe numele localităţii sale de naştere, Cuhea, în Bogdan Vodă, locul de unde a plecat descălecătorul.
Lupta lui Vasile Deac Moşu pentru ridicarea unei statui a început cu mai bine de o jumătate de secol în urmă. La mijlocul acestui deceniu, visul său a devenit realitate. În centrul comunei Bogdan Vodă stă călare voievodul Bogdan şi în jurul lui 5 oşteni, sculptaţi în broz. Scuptorul Ioan Marchiş l-a făcut pe unul din oşteni să fie chiar Vasile Deac Moşu. Cel care, pentru lupta şi idealul său de o viaţă, merita să aibă o statuie. El nu a visat, însă, că va avea o statuie deodată cu domnitorul Bogdan I. L-a răsplătit Dumnezeu pentru lupta sa.
Andrei Fărcaş,
redactor la revista „Graiul Bisericii Noastre”
