Crucea noastră este capacitatea de jertfă prin smerenie, bunătate și iubire

de | sept. 20, 2020 | Spiritualitate

Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci ne aduce înainte învățătura însușirii crucii lui Hristos de către fiecare creștin spre mântuire, după cuvântul Domnului Hristos: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Dacă cineva mai avea rezerve asupra importanței crucii în viața creștină, textul evanghelic de azi spulberă orice dubii în acest sens. Subiectul propovăduirii evanghelice este „Hristos Cel răstignit”, care aduce mântuire la toată lumea. Crucea Sa este calea mântuirii noastre și trebuie asumată de către fiecare persoană umană care crede în El, după cuvântul Sf. Ap. Pavel: „Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine și eu pentru lume” (Galateni 6, 14).

Crucea este singura cale mântuitoare pentru om și reprezintă ceea ce Iisus a mărturisit în grădina Ghetsimani: „Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc eu, ci precum Tu voiești” (Matei 26, 39). A face nu ceea ce noi dorim, ci ceea ce voiește Dumnezeu este „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6), adică crucea personală a fiecăruia, pe care o mărturisim în ceea ce credem la fiecare pas: „Facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ” (Matei 6, 10).

Crucea Domnului Hristos are valoare pentru noi atâta timp cât ne-o însușim la nivelul vieții personale, adică să pătimim și să murim și noi, ca și El, pentru a învia spre viața cea nepieritoare: „M-am răstignit împreună cu Hristos; și nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine. Și viața mea de acum, în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine… căci câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat… iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus și-au răstignit trupul împreună cu patimile și cu poftele… că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă” (Galateni 2, 20; 3, 27; 5, 24; 6, 15).

Însușindu-ne crucea, ne naștem la viața cea nouă prin botez, murim în fiecare zi față de lume, înviem ca făpturi noi prin împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos și ne înălțăm la ceruri prin moarte la sfârșitul vieții, având credința, nădejdea și dragostea, care ne așează în Împărăția lui Dumnezeu.

Hristos a iubit Crucea pentru că ne-a iubit și ne iubește pe noi în mod total, și orice creștin care Îl iubește pe Domnul nu poate să nu iubească Crucea. Dacă Hristos S-a răstignit pentru noi, arătând cât de mult ne iubește, la fel și noi trebuie să trecem prin răstignire, dovedind dragostea noastră față de El. Numai că răstignirea noastră nu este sângeroasă, ci duhovnicească, altfel decât a Lui: „Căci cine va voi să-și scape viața o va pierde; iar cine va pierde viața sa pentru Mine și pentru Evanghelie, acela o va scăpa” (Marcu 8, 35). Crucea noastră este capacitatea de jertfă prin smerenie, bunătate, iubire, desprindere de lume și lupta cu patimile, pe care o cultivăm în noi.

De aceea, crucea este pentru noi, creștinii, esența și sensul sublim al existenței în comuniune deplină cu Dumnezeu prin Iisus Hristos, Domnul nostru.


Foto: Darius Echim

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/adriancherhat/" target="_self">Pr. Adrian Cherhaț</a>

Pr. Adrian Cherhaț

Inspectorul de religie al județului Bistrița-Năsăud

Ultimele articole

Concluzie, sau cum copiii devin părinți

Concluzie, sau cum copiii devin părinți

Socotesc că există două finaluri care se desfășoară în paralel sau chiar se suprapun în parabola fiului risipitor. Cel dintâi, mai evident și mai specific, se derulează la nivel de fapte și atitudini posibile. Este vorba de șansa fiului cel mare, resentimentar și...

„Risipa” omenească și cea divină

„Risipa” omenească și cea divină

Aspecte introductive Pericopa la care suntem chemați să medităm astăzi e de departe una dintre cele mai cunoscute și mai tâlcuite dintre textele Noului Testament. A beneficiat de atenție din partea exegeților, a filosofilor, filologilor, dar și a artiștilor. În...

Întoarcerea la Dumnezeu se face prin pocăinţă

Întoarcerea la Dumnezeu se face prin pocăinţă

„Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi îi voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta, nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău, fă-mă ca pe unul dintre argaţii tăi”. (Luca 15, 18-19) Ne găsim într-o perioadă specială a anului bisericesc. Este perioada...

Mai multe din Spiritualitate
Dumnezeu ne așteaptă cu iubire, dar nu fără mustrare

Dumnezeu ne așteaptă cu iubire, dar nu fără mustrare

Atunci când ajungem să-L găsim, atunci când ajungem să-L cunoaștem, să-L iubim pe Mântuitotul nostru Iisus Hristos, atunci ne dăm seama ce bine ne este să fim apropae de El. Și, fiind aproape de El, o să sporim în noi pacea, liniștea și bucuria. Iar toate acestea le...

Viața de veci – preocuparea esențială a creștinului adevărat

Viața de veci – preocuparea esențială a creștinului adevărat

Dacă pentru cel tânăr, momentul intrării în eternitate se pare că este foarte, foarte departe, atunci, la întrebarea noastră esenţială s-ar putea da şi un răspuns pragmatic, nu numai unul eshatologic. Ne întrebăm: „Ce să fac, Doamne, ca să moştenesc viaţa cea de...

Iertarea îşi are rădăcina în iubire

Iertarea îşi are rădăcina în iubire

Trebuie spus că învăţătura Domnului Hristos are o excedenţă absolută. Maximalismul moral-creştin ne cere nu numai să-i apărăm, ci să-i iubim pe vrăjmaşii noştri, să-i iertăm şi să le facem bine. În acest sens, ştiţi frăţiile voastre, că primul martir creştin, Sfântul...

Maica Domnului o femeie demnă, ce se definește prin credință

Maica Domnului o femeie demnă, ce se definește prin credință

Societatea în care trăim vorbește adesea despre modele și despre oameni care se constituie în surse de inspirație pentru alții. Termeni precum „influencer” au devenit parte a limbajului cotidian, nu doar pentru tineri, ci și pentru adulți. Din nefericire, de foarte...