Crucea noastră este capacitatea de jertfă prin smerenie, bunătate și iubire

de | sept. 20, 2020 | Spiritualitate

Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci ne aduce înainte învățătura însușirii crucii lui Hristos de către fiecare creștin spre mântuire, după cuvântul Domnului Hristos: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Dacă cineva mai avea rezerve asupra importanței crucii în viața creștină, textul evanghelic de azi spulberă orice dubii în acest sens. Subiectul propovăduirii evanghelice este „Hristos Cel răstignit”, care aduce mântuire la toată lumea. Crucea Sa este calea mântuirii noastre și trebuie asumată de către fiecare persoană umană care crede în El, după cuvântul Sf. Ap. Pavel: „Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine și eu pentru lume” (Galateni 6, 14).

Crucea este singura cale mântuitoare pentru om și reprezintă ceea ce Iisus a mărturisit în grădina Ghetsimani: „Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc eu, ci precum Tu voiești” (Matei 26, 39). A face nu ceea ce noi dorim, ci ceea ce voiește Dumnezeu este „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6), adică crucea personală a fiecăruia, pe care o mărturisim în ceea ce credem la fiecare pas: „Facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ” (Matei 6, 10).

Crucea Domnului Hristos are valoare pentru noi atâta timp cât ne-o însușim la nivelul vieții personale, adică să pătimim și să murim și noi, ca și El, pentru a învia spre viața cea nepieritoare: „M-am răstignit împreună cu Hristos; și nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine. Și viața mea de acum, în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine… căci câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat… iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus și-au răstignit trupul împreună cu patimile și cu poftele… că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă” (Galateni 2, 20; 3, 27; 5, 24; 6, 15).

Însușindu-ne crucea, ne naștem la viața cea nouă prin botez, murim în fiecare zi față de lume, înviem ca făpturi noi prin împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos și ne înălțăm la ceruri prin moarte la sfârșitul vieții, având credința, nădejdea și dragostea, care ne așează în Împărăția lui Dumnezeu.

Hristos a iubit Crucea pentru că ne-a iubit și ne iubește pe noi în mod total, și orice creștin care Îl iubește pe Domnul nu poate să nu iubească Crucea. Dacă Hristos S-a răstignit pentru noi, arătând cât de mult ne iubește, la fel și noi trebuie să trecem prin răstignire, dovedind dragostea noastră față de El. Numai că răstignirea noastră nu este sângeroasă, ci duhovnicească, altfel decât a Lui: „Căci cine va voi să-și scape viața o va pierde; iar cine va pierde viața sa pentru Mine și pentru Evanghelie, acela o va scăpa” (Marcu 8, 35). Crucea noastră este capacitatea de jertfă prin smerenie, bunătate, iubire, desprindere de lume și lupta cu patimile, pe care o cultivăm în noi.

De aceea, crucea este pentru noi, creștinii, esența și sensul sublim al existenței în comuniune deplină cu Dumnezeu prin Iisus Hristos, Domnul nostru.


Foto: Darius Echim

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/adriancherhat/" target="_self">Pr. Adrian Cherhaț</a>

Pr. Adrian Cherhaț

Inspectorul de religie al județului Bistrița-Năsăud

Ultimele articole

Dumnezeul ce tămăduiește și învie

Dumnezeul ce tămăduiește și învie

Aspecte introductive Capitolul ce găzduiește pericopa evanghelică de astăzi, cel de-al optulea al relatării lui Luca, e unul amplu și dens în informații. Hristos e prezentat aici în mai multe ipostaze. Tămăduiește, propovăduiește, călătorește și nu refuză nimănui...

Mai multe din Spiritualitate
Puterea Sfintei Cruci

Puterea Sfintei Cruci

Un tânăr dornic de aleasă învăţătură s-a dus odată la o mănăstire, să-i ceară sfat unui bătrân călugăr: - Părinte, daţi-mi, vă rog, o carte din care să pot învăţa cel mai bine cum trebuie să fie un creştin; cum trebuie să gândească, ce trebuie să facă; o carte care...

Caracterele oamenilor diferă

Caracterele oamenilor diferă

“Sufletele suave ascultă uşor, pe când cele dârze se chinuie să se supună. Se deosebesc între ele ca şi bumbacul de fier! Bumbacul are nevoie doar de un cuvânt, pe când fierul are nevoie de focul şi de cuptorul patimilor pentru a fi prelucrat! Omul cu un caracter...

Cei trei prieteni

Cei trei prieteni

Se povesteşte că un om a fost acuzat, odată, de o faptă pe care n-o făcuse. Pentru a scăpa de pedeapsă, cineva trebuia să depună mărturie că omul acesta este nevinovat. S-a dus el la cei trei prieteni pe care îi avea şi i-a rugat ca, a doua zi, să meargă împreună cu...

Rugăciunea este izvorul puterii

Rugăciunea este izvorul puterii

“Mucenicii sufereau mult când îi torturau, cum suferă orice om normal. Diferenţa este că ei erau în permanenţă uniţi cu Hristos prin rugăciune: De la El primeau o putere mai mare decât suferinţele lor, încât le puteau învinge. Dar dacă lăsau rugăciunea, chiar pentru...

Scopul universului este să-L laude pe Dumnezeu

Scopul universului este să-L laude pe Dumnezeu

“În cer, îngerii şi sfinţii, stelele şi păsările Îl laudă pe Dumnezeu. Pe pământ Îl laudă înţelepţii şi oamenii simpli, călugării şi pustnicii. Lauda lui Dumnezeu este firul care uneşte toate locurile din univers, ea este ultima raţiune, ţinta cea mai înaltă, şi deci...

Dragostea niciodată nu se sfârşeşte

Dragostea niciodată nu se sfârşeşte

“Dragostea adevărată se aseamănă cu flacăra unei lumânări. Oricâte alte lumânări s-ar aprinde din ea, flacăra primeia rămâne întreagă şi nu se micşorează deloc. Şi, fiecare nouă lumânare, are aceeaşi flacără ca şi precedentele”.