Crucea noastră este capacitatea de jertfă prin smerenie, bunătate și iubire

de | sept. 20, 2020 | Spiritualitate

Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci ne aduce înainte învățătura însușirii crucii lui Hristos de către fiecare creștin spre mântuire, după cuvântul Domnului Hristos: „Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Dacă cineva mai avea rezerve asupra importanței crucii în viața creștină, textul evanghelic de azi spulberă orice dubii în acest sens. Subiectul propovăduirii evanghelice este „Hristos Cel răstignit”, care aduce mântuire la toată lumea. Crucea Sa este calea mântuirii noastre și trebuie asumată de către fiecare persoană umană care crede în El, după cuvântul Sf. Ap. Pavel: „Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine și eu pentru lume” (Galateni 6, 14).

Crucea este singura cale mântuitoare pentru om și reprezintă ceea ce Iisus a mărturisit în grădina Ghetsimani: „Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc eu, ci precum Tu voiești” (Matei 26, 39). A face nu ceea ce noi dorim, ci ceea ce voiește Dumnezeu este „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6), adică crucea personală a fiecăruia, pe care o mărturisim în ceea ce credem la fiecare pas: „Facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ” (Matei 6, 10).

Crucea Domnului Hristos are valoare pentru noi atâta timp cât ne-o însușim la nivelul vieții personale, adică să pătimim și să murim și noi, ca și El, pentru a învia spre viața cea nepieritoare: „M-am răstignit împreună cu Hristos; și nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine. Și viața mea de acum, în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine… căci câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat… iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus și-au răstignit trupul împreună cu patimile și cu poftele… că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci făptura cea nouă” (Galateni 2, 20; 3, 27; 5, 24; 6, 15).

Însușindu-ne crucea, ne naștem la viața cea nouă prin botez, murim în fiecare zi față de lume, înviem ca făpturi noi prin împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos și ne înălțăm la ceruri prin moarte la sfârșitul vieții, având credința, nădejdea și dragostea, care ne așează în Împărăția lui Dumnezeu.

Hristos a iubit Crucea pentru că ne-a iubit și ne iubește pe noi în mod total, și orice creștin care Îl iubește pe Domnul nu poate să nu iubească Crucea. Dacă Hristos S-a răstignit pentru noi, arătând cât de mult ne iubește, la fel și noi trebuie să trecem prin răstignire, dovedind dragostea noastră față de El. Numai că răstignirea noastră nu este sângeroasă, ci duhovnicească, altfel decât a Lui: „Căci cine va voi să-și scape viața o va pierde; iar cine va pierde viața sa pentru Mine și pentru Evanghelie, acela o va scăpa” (Marcu 8, 35). Crucea noastră este capacitatea de jertfă prin smerenie, bunătate, iubire, desprindere de lume și lupta cu patimile, pe care o cultivăm în noi.

De aceea, crucea este pentru noi, creștinii, esența și sensul sublim al existenței în comuniune deplină cu Dumnezeu prin Iisus Hristos, Domnul nostru.


Foto: Darius Echim

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/adriancherhat/" target="_self">Pr. Adrian Cherhaț</a>

Pr. Adrian Cherhaț

Inspectorul de religie al județului Bistrița-Năsăud

Ultimele articole

Întoarcerea acasă, sărbătoarea familiei

Întoarcerea acasă, sărbătoarea familiei

Tabloul final al parabolei „Fiului risipitor” reprezintă ospățul pe care-l organizează tatăl evanghelic de bucurie că fiul său cel mic s-a întors acasă. Această întoarcere surprinzătoare, imprevizibilă, deși mult visată de părintele casei, este asemănată învierii...

Talanții și veșnicia

Talanții și veșnicia

Aspecte introductive Pericopa de astăzi este, de departe, una dintre cele mai interesante și mai complexe texte ce pot fi regăsite în relatarea Sfântului Matei. E un pasaj cu caracter de referențialitate, fapt ce face dificile încercările de tâlcuire. Întrucât, în...

Episcopul Nicolae Ivan, întruparea hărniciei

Episcopul Nicolae Ivan, întruparea hărniciei

A trecut la cele veșnice în 1936, 3 februarie, după ce Clujul a fost revoluționat de către el prin hărnicie, prin dragoste de neamul românesc, prin bucuria de a sfinți biserici și catedrale, de a înființa reviste și școli, dintre care Academia Teologică este cea mai...

Mai multe din Spiritualitate
Pe Dumnezeu îl primim în Biserică

Pe Dumnezeu îl primim în Biserică

Copila nevinovată, de trei ani şi ceva, aşa cum au promis Ioachim şi Ana atunci când Dumnezeu le-a dat-o în dar, a fost dusă într-o toamnă, într-un început de iarnă ca şi acesta, la templul din Ierusalim. Şi n-a fost dusă acolo, aşa cum multe fecioare erau duse pentru...

Valenţele veşnice ale faptelor noastre vremelnice

Valenţele veşnice ale faptelor noastre vremelnice

Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucitor. Iar un sărac, anume Lazăr stătea înaintea porţilor lui, plin de bube, poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului. Acesta nu numai că nu se putea...