Într-o lume în care timpul pare că se grăbește, iar valorile se schimbă cu repeziciune, există oameni care rămân în lumină și demnitate. Un astfel de suflet este Bunica Lenuța din Chinteni sau Tanti Lenuța, care ne-a primit cu inima deschisă și ne-a oferit un interviu de neuitat – o lecție vie despre muncă, dragoste, credință și simplitate.
Cu ochii strălucind de amintiri, tanti Lenuța ne-a povestit cum arătau pregătirile de Paști în satul de altădată: „Nu aveam mult, dar aveam tot ce ne trebuia. Curățenie în casă, haine curate, ouă roșii și pască făcută cu suflet. Și, mai ales, aveam unii pe alții.” Oamenii se ajutau, se vizitau fără pretenții și rosteau cu bucurie salutul pascal: „Hristos a înviat!” – „Adevărat a înviat!”, care nu era doar un schimb de vorbe, ci o recunoaștere sinceră a luminii din celălalt.
„Aș vrea să vadă tineretul de acum, cum a fost pe vremuri, și oamenii și obiceiurile.” Ne-a împărtășit și una dintre cele mai frumoase povești ale inimii sale: cum și-a cunoscut soțul la un joc în sat, un moment simplu, dar plin de emoție, care a fost începutul unei vieți împreună. Deși a trăit bucuria de a fi mamă, viața nu a cruțat-o de durere. Pierderea unui copil rămâne o rană adâncă, dar pe care a reușit să o poarte cu demnitate și sprijinindu-se mereu pe rugăciune și credință. „Dacă m-am rugat, am răzbit. Dumnezeu mi-a dat puterea să merg mai departe.”
Astăzi, Bunica Lenuța este înconjurată de iubirea fiului, a norei, a nepoatei și de grija tinerilor din echipa lui Mircea Bravo, pe care îi îndrăgește nespus.„Sunt respectuoși, harnici, curați la suflet. Când sunt între tineri, îmi trece toată oboseala.” Ce poate să-și dorească o bunică mai mult?
Puțină lume știe că Bunica Lenuța are o adevărată comoară: o colecție impresionantă de costume tradiționale, cusute alături de mama sa. Casa dânsei a fost mereu plină: de musafiri, de glasuri, de rugăciuni, de viață. Cu toate încercările vieții, Bunica Lenuța nu a renunțat niciodată la credința în Dumnezeu.
Interviul complet cu Bunica Lenuța de la Chinteni este o mărturie a vremurilor de altădată, dar și un apel la omenie, răbdare și întoarcere la valorile care ne-au ținut vii ca popor.
