Dacă ne referim la esența sau ființa cultului, acesta poate să fie intern sau lăuntric și extern sau exteriorizat în forme văzute sau ritualuri. Dacă însă ne referim la persoanele pe care le împlică cultul, atunci vorbim despre un cult particular sau personal și, bineînțeles, despre un cult public. De reținut este faptul că acest cult particular sau personal nu este niciodată un cult individual, adică el nu va favoriza întreruperea sau diminuarea comuniunii cu ceilalți credincioși și nici nu îl va închide pe subiectul ce îl practică în sine însuși, orientându-l spre egoism. În ceea ce privește modalitatea în care se săvârșesc, vom spune despre cultul particular că el poate fi săvârșit de creștini în locuri, timpuri sau moduri nedefinite cu strictețe, atâta timp cât el va fi sprijinit pe un anumit fond dogmatic. Cultul public, însă, se săvârșește potrivit unor norme sau a unui tipic, după rânduieli consfițite de Biserică și înscrise în cărțile de ritual.
