Cuvintele din limba română simplu, simplitate, simpleță, simplicitate își au rădăcina în latinescul simplex. Simplitatea, însușirea de a fi simplu presupune o lipsă de formalitate, de complicații. Un om simplu nu cunoaște artificialitatea, afectarea, prefăcătoria. Atât în interior, cât și în exterior nu are nevoie de podoabe inutile și căutate, de rafinament artificial, de prețiozitate. Un om simplu se poartă liber, firesc, cu naturalețe. El e caracterizat de cinste, sinceritate, franchețe, lealitate, acestea fiind de fapt efectele secundare ale modului de a fi simplu. Lipsa de ornamente, de zorzoane în comportament, exprimare și gândire nu înseamnă simplism. Omul simplu e obosit de excesele baroce cărora le preferă minimalismul. Ce exemplu mai bun în acest sens decât Sfântul Arsenie cel Mare care a lăsat viața din palatele imperiale romane pentru cea din pustia egipteană. El îi destăinuie unui monah egiptean, spre folosul său duhovnicesc, câte ceva din viața sa: „Eu, netrebnicul pe care-l vezi, vin din marea cetate a Romei, unde am fost mare dregător la palatul împăratului… Am lăsat oraşul şi am venit aici, în pustiu. Eu, cel pe care-l vezi, aveam case mari şi o avere uriaşă, dar mi-am întors ochii de la ele şi am venit aici, în chilia asta mică. Şi iarăşi, eu, cel pe care-l vezi, aveam paturi poleite cu aur peste tot şi aşternuturi scumpe, dar în locul lor Dumnezeu mi-a dat covoraşul acesta şi pielicica. Veşmintele mele erau de mare preţ; în locul lor port aceste haine ieftine. Prânzul meu costa o avere; în locul lui, Dumnezeu mi-a dat puţină verdeaţă şi un păhărel de vin. Aveam o mulţime de robi care mă slujeau; în locul lor, Dumnezeu l-a rânduit pe bătrânul acesta să mă slujească. În locul băii, torn câţiva stropi de apă pe picioare, iar sandalele acestea le port din pricina bolii. În locul muzicilor şi citerelor, citesc câte doisprezece psalmi (de fapt priveghea întreaga noapte – n.n.). La fel, noaptea, în locul păcatelor pe care le făceam, acum fac un pic de liturghie în pace. Te rog, avva, nu fi scandalizat de netrebnicia mea”. Auzind acestea, egipteanul s-a apropiat de el şi i-a zis: „Vai de mine. Eu am venit de la mare chin în lume la linişte şi pace, şi ce n-aveam înainte acum am. Dar tu ai venit de la pace la chin şi de la slavă şi bogăţie, la smerenie şi sărăcie”. Şi a plecat zidit sufleteşte de cuvântul bătrânului. Oamenii cu o viață tot mai complicată de astăzi au nevoie de astfel de modele. Numesc viață complicată o viață în care omul își cheltuiește cele mai multe puteri pe alte nivele decât pe cel duhovnicesc, anume pe nivelul trupesc, mental și sentimental.
Omul contemporan, între iubirea autonomizată și iubirea creștină – Criza (critica) modernității (II)
„Pentru ca omul să fie adevărat, el trebuie să viețuiască teocentric, fiindcă, creat după chipul lui Dumnezeu, el este alcătuit teologic.” Vă spuneam la ultima noastră întâlnire că am pășit împreună în ultima „încăpere” a abordării lucrării tămăduitoare...