Odată, un frate îl întrebă pe Sfântul Nifon al Ţarigradului: „Iată cum s-au înmulţit astăzi sfinţii în lumea întreagă. Oare va fi aşa şi la sfârşitul veacului acestuia ?”. Fericitul îi răspunse: „Fiule, până la sfârşitul veacului acestuia nu se vor împuţina proorocii Domnului Dumnezeu, ca de altfel nici slujitorii satanei. De fapt, în vremurile de pe urmă, cei care vor lucra într-adevăr pentru Dumnezeu se vor ascunde de oameni în chip fericit şi nu vor săvârşi în faţa lor minuni şi semne, ca în vremurile de acum, ci vor merge pe calea lucrării smerite, iar în împărăţia Cerurilor vor fi mai mari decât Părinţii care fuseseră slăviţi prin semne. Pentru că în vremurile acelea nimeni nu va face minuni în faţa oamenilor, care să-i înflăcăreze şi să le dea avânt pe calea nevoinţei. Ocupanţii prestolurilor arhiereşti din lumea întreagă vor fi cu totul nepricepuţi şi nu vor cunoaşte arta faptelor bune. La fel vor fi şi egumenii monahali, căci cu toţii vor fi supuşi desfătărilor trupului şi măririi de sine, şi vor fi pentru oameni mai degrabă o ispită, decât modele de urmat. De aceea fapta bună va fi şi mai dispreţuită; iubirea de arginţi va împăraţi atunci şi vai de călugării care se vor îmbogăţi cu aur, căci aceştia vor fi o insultă pentru Domnul Dumnezeu şi nu vor vedea faţa Dumnezeului Celui Viu… De aceea, fiule, după cum am spus mai înainte, mulţi vor cădea în prăpastie, fiind robiţi de ignoranţă, rătăcindu-se în lărgimea căii celei largi”.
