Sfântul Paisie Aghioritul a fost prin faptă și cuvânt un apostol al simplității. El arăta că „acesta e duhul ortodox în care Se odihneşte Hristos: simplitate şi evlavie. Astăzi, constata Marele Bătrân, adesea lipseşte simplitatea de Ia oamenii duhovniceşti, sfânta simplitate care odihneşte sufletul. Dacă nu va lepăda cineva duhul lumesc şi nu va acţiona simplu, adică să nu gândească cum îl vor vedea ceilalţi, sau ce vor spune despre el, nu se poate înrudi cu Dumnezeu, cu sfinţii … Uită-te la luminile cereşti, la stele, cu câtă simplitate le-a împrăştiat mâna lui Dumnezeu fără să folosească firul şi colţarul. Cât de mult odihnesc ele pe oameni! în timp ce luminile lumeşti înşiruite, sunt foarte obositoare. Cu câtă armonie le-a făcut Dumnezeu pe toate! Vezi şi copacii unei păduri pe care i-au plantat oamenii sunt ca o armată, ca o companie. În timp ce pădurile naturale ce mult odihnesc!”. în acest sens, Pleșu constata: „Ne-am urâţit, ne-am înstrăinat cu totul de simplitatea polifonica a lumii”, Ce expresie: simplitatea polifonică a lumii ! O simplitate deloc simplistă! Un fizician japonez afirma: „Natura este simplă în esență”: simplă dar nu simplistă. Ceea ce uimește pe majoritatea dintre noi la un om mare este simplitatea lui. Acesta este un bun criteriu de evaluare: cu cât cineva urcă mai mult treptele vieții duhovnicești, cu atât devine mai simplu.
