Dragi ascultători, continuăm să răspundem la întrebarea: cum ar trebui să trăiască un creștin într-o lume dacă nu tot mai complexă, cel puțin tot mai complicată?
Pentru că a mânca este un element de bază al vieții omului, a te hrăni cu o mâncare cât mai simplă și cât mai neprocesată înseamnă un mare pas înainte pe calea simplificării vieții pentru un om care pune pe prim plan viața duhovnicească.
Un credincios elen relatează: „Când gaura din stratul de ozon se afla deasupra Greciei şi se făceau multe discuţii pe tema aceasta, mă prinsese un pic soarele la faţă. Iar atunci când l-am vizitat pe Stareţ, m-a întrebat:
– Ce ai păţit, de ţi s-a înroşit faţa?
– Gaura din ozon, Părinte… Vedeţi, omul cu „civilizaţia” lui a reuşit să distrugă până şi aerul.
Atunci Stareţul a zâmbit şi a clătinat capul în semn de încuviinţare.
– Da, în oraşe aerul miroase a gaze, apa este infectată, alimentele sunt pline de chimicale şi de conservanți. Oamenii sunt îngrămădiţi unii peste alţii. Şi totuşi acestea s-au făcut pentru a face viaţa omului mai bună! Dar oamenii s-au umplut de nelinişte, cu toate că vorbesc mereu despre civilizaţie şi confort.
Şi şi-a clătinat din nou capul.
– Trebuie să ne străduim să ne simplificăm cât se poate de mult viața noastră. Multele înlesniri îngreuiază şi mai mult viața noastră (de reținut această idee: Multele înlesniri îngreuiază şi mai mult viața noastră!!!) . Avem nevoie de puţine lucruri. Altfel, va trece viaţa noastră îngrijindu-ne numai de ziduri şi lucruri materiale.[1]
Într-adevăr, dacă nu ne simplificăm viața nu mai rămâne timp și pentru suflet. Însă unii savanți de astăzi caută să ne convingă că omul e doar o mașinărie super-complexă și nimic altceva. prin urmare, cine să se mai îngrijească de suflet?
Marele Bătrân îndemna: „să imităm vaca: aceasta preferă trifoiul în locul paielor”[2]. Adică să preferăm mâncarea naturală, neprocesată, neprelucrată la foc. Majoritatea oamenilor de la oraș au și uitat ce înseamnă mâncarea simplă. Odată la o mânăstire s-a dus o familie înstărită, care era obișnuită să mănânce bine, mâncăruri grase, gătite la foc. S-au dus în timpul săptămânii, neanunțați, astfel când monahii i-au poftit la masă au avut parte de o mâncare foarte simplă și fără ulei. Și astăzi acei oameni când vizitează mânăstirea pomenesc de cât de bine le-a picat acea mâncare.
Cuviosul Paisie Aghioritul regretă faptul că „Din păcate, există astfel de monahi care, împreună cu întreg gândul lor cel lumesc, cară şi întreg duhul lor lumesc în pustie, cu toate mijloacele lumeşti, mereu ocupându-se de schimbări şi reforme, de înfrumuseţări exterioare cu cărămizi şi o grămadă de glastre, iar de metanii nu ştiu ce vor să însemne. Ei sunt fără de nici o frică, gândul fîindu-le doar la mâncare bună şi la „cărămizi”. Toate acestea arată pe oamenii cei trupeşti, care sunt cărămidă-lut, iar nu duh al lui Dumnezeu” [3]. Pustia, viața în pustie e cea mai simplă viață, modelul absolut al simplității. Cel care dorește în pustie înfrumuseţări exterioare cu cărămizi şi o grămadă de glastre acela nu rezonează cu locul, nu se află pe frecvența duhului pustiei, de aceea dacă va continua astfel pustia îl va arunca afară. trebuie să fii simplu ca pustia pentru a trăi în pustie.
Adresându-se monahilor, dar cele spuse pot fi aplicate de toți creștinii care își doresc să progreseze duhovnicește, Sfântul Paisie îndemna: „Din început trebuie aruncată tigaia, ca să nu ni se mai prăjească trupul şi să ne ferim şi stomacul de ulcer”[4]. Adevărul e că în Viețile Sfinților nu aflăm decât că sfinții mâncau natural, muiat sau cel mult fiert. Prăjelile sunt mai gustoase creând dependență, dar lipsite de nutrienți, stârnesc dorințele carnale, solicită din greu sistemul digestiv și induc somnolență. El mai recomandă: „Pe cât se poate, e bine ca să se evite în general toate alimentele grase care murdăresc sufletul (probabil în sensul că stârnesc pofte trupeșt – n.n.), precum şi conservele, pentru că toate acestea, pe lângă că sunt antiigienice pentru trup, sunt antiigienice şi pentru suflet prin căldurile şi transpiraţia etc. ce le elimină trupul, silind pe om să se spele mereu, căci altfel miroase. În timp ce prin viaţa ascetică omul se face oarecum nematerial şi, deşi nu se spală, totuşi străluceşte şi miroase plăcut”[5]. Din Viețile Sfinților aflăm de destui cuvioși care nu se spălau, fapt care scandalizează pe mulți contemporani progresiști care fac și câte două, trei dușuri pe zi, dar la care tigaia e la loc de mare cinste. Dacă ar arunca tigaia și ar mânca și trăi în stilul lor ar înțelege de ce nu se spălau și ar proceda la fel.
În locul prăjelii, Părintele Paisie ne asigură că „Ajută toate cele fierte cu untdelemn crud”.
Iată și alte recomandări și atenționări ale Cuviosului Paisie:
Război trupesc aduce laptele de cutie (mai ales când se obişnuieşte regulat şi se bea concentrat). Ajută mult laptele natural, care aduce somn când suferim de insomnii; de asemenea si teiul aduce somn în aceste cazuri.
Mierea ajută foarte mult, însă produce şi multă căldură şi e bine ca tinerii să o evite în doze mari, ca şi untdelemnul şi brânza multă. Mierea se poate lua dimineaţa, o linguriţă într-un pahar cu apă călduţă, ca să se dilueze şi apoi să o bea cineva, dacă vrea o băutură bună şi folositoare, care să-l ajute în digestie şi în constipaţii. În aceste situaţii ajută mult de asemenea smochinele fierte, ceapa coaptă sau fiartă şi mai mult prazul, mai ales când le folosim cu untdelemn crud. Îmi amintesc că și Părintele Ghelasie Gheorghe de la Frăsinei spunea că mierea se mănâncă cu lingurița, adică o linguriță acum, alta peste câteva ore.
Ceapa crudă ca aliment, când este proaspătă sau când pe cele vechi le lăsăm să îngheţe, ca să se elimine otrava, sau când, mai târziu, începe să înverzească, numai atunci nu vatămă şi nu produce anomalii în intestine care, atunci când sunt vătămate, le vatămă şi mai mult apa de ploaie, mai ales când stomacul este gol.
Alte recoamndări întru simplificarea dietei ale Marelui Bătrân în emisiunea viitoare.
[1] ATANASIE RAKOVALIS – Părintele Paisie mi-a spus…
[2] Cuv Paisie Aghioritul – Epistole
[3] Cuv Paisie Aghioritul – Epistole
[4] Cuv Paisie Aghioritul – Epistole
[5] Cuv Paisie Aghioritul – Epistole
