„Odată, relatează un credincios, am avut infecţie urinară. în decursul unui an luasem de cinci ori antibiotice puternice. Şi de fiecare dată am făcut aceasta timp de o lună de zile. Dar fără nici un rezultat. în cele din urmă am mers la Stareţ să-i cer sfatul.
– Ia orz curat, fierbe-l până se va desface bobul, şi bea numai zeama.
– Cât să beau?
– Bea cât vrei. Rău nu o să-ţi facă. Este şi întăritor. Curăţă tot sistemul… rinichii, vezica urinară. Să bei câte un pahar dimineaţa, la amiază şi seara.
– Pentru cât timp, Părinte?
– Ei!… bea timp de o lună.
Într-un termos mare, cam de un litru, puneam apă fiartă şi aruncam înăuntru o mână de orz, spălat mai dinainte de praf. Îl lăsam toată noaptea, iar dimineaţa îl strecuram şi beam zeama.
După cincisprezece zile m-am făcut cu desăvârşire bine şi nu am mai continuat tratamentul. Orzul a făcut o treabă mai bună decât antibioticele, fără să pricinuiască efecte negative.
Acum mai bine de 30 de ani Sfântul Paisie atrăge atenția asupra unei tendințe care astăzi e tot mai evidentă: „A venit aici un oarecare medic credincios, povestește el, nu vreau să-i spun numele, care a scris şi o carte şi îi spun: „Menta ajută mult la astmă”. „Nu ştiu” îmi spune. „Bre, tu eşti doctor şi spui că nu ştii?”.
Vezi aceştia nu au un scop bun, vor să dea la o parte plantele şi să rămână numai medicamentele. În mâncăruri se pun atâtea şi atâtea plante iar ca medicamente şovăiesc să le folosească (desigur pentru profiturile lor).
Cum am spus, sunt de acord mai degrabă cu un om de ştiinţă, botanist. Vezi, germanii au pus deja menta în pliculeţe şi o vând”.
