Cum simplificăm o viață tot mai complicată? (ep 9)

de | aug. 22, 2022

Simplitatea acestui avvă se vede și din modul său de a dărui. Florenski scrie: „Dacă putem numi patimă preocuparea asiduă cu bi­nefacerile, atunci putem spune că părintele Isidor avea această patimă – singura, de altfel – de a face daruri. Ni­meni nu pleca fără un cadou clin chilia sa. Pe nimeni nu-l vizita  părintele fără a-i dărui ceva, nu apărea nicăieri cu mâinile goale. Aducea întotdeauna ceva: ba o prescură, ba ulei de la Maslu, ba vreo foaie de hârtie cu o rugăciu­ne, ba vreo icoană. Nici când mergea într-o casă străinp nu-l părăsea grija de a face daruri. Se întâmpla să meargă, de exemplu, la Preasfinţitul Episcop ori la altcineva si sa scoată din poala hainei o coadă de ridiche, un măr degerat, un borcan cu dulceaţă, o turtă dulce sau altceva.

Făcând daruri, el nu se gândea la utilitatea lor, ci astfel îşi manifesta dragostea, şi de aceea nu se sfia de lipsa de însemnătate a cadoului. Vara se întâmpla să aducă un castravete din răsadurile lucrate de el, ori o ramură cu vreo zece-cincisprezece boabe din zmeura proprie, pe care le oferea cu bucurie.

Chiar dacă nu apuca să vadă persoana, ţinea să-i transmită un semn de iubire prin intermediul unui cadou. Se întâmpla să fii la el şi, după ce primeai cadoul, părintele îţi dădea indicaţii: „Iată şi o bucată de turtă dulce: du-i-o lui Serghie. Poftim şi o prescură: pentru cutare”.

Odată, veni cineva la el după ce petrecuse o vară de­parte de Posad. Stareţul se bucură imediat: „Bine că ai venit! Pentru tine păstrez de atâta vreme două boabe pe tufa asta”. Şi într-adevăr, în zmeuriş, în ciuda vremii de toamnă, atârnau încă două boabe de zmeură. Stareţul le rupse, le puse pe o frunză şi i le oferi cu dragoste. Dar tot atunci îşi aminti că trebuie să-i trimită şi Preasfinţitului Episcop E. ridichea promisă. Plecă să scoată ridichea din pământ. Cel care asista se oferi să-i ajute, pentru că bătrâ­nul Avva de abia se mişca şi mai mult chinuia ridichea, trăgând-o de frunze. Dar Avva refuză: „Dacă-i cadou, tre­buie s-o scot singur”. Tot chinui frunzele ridichii până le rupse de tot. Acum sta, nedumerit, deasupra ridichii. Era plin tot de sudoare. Se repezi clupă cuţit şi cană, umplu cana cu apă de ploaie din putină, începu să ude ridichea de jur împrejur ca să se moaie pământul, apoi săpă cu cuţitul în jurul ridichii, o scoase afară şi, jubilând, se duse să o spele în putină. O spălă, o înveli într-o hârtie cura­tă şi o înmâna pentru episcop: „S-o mănânce. Este foarte bună”. Iar episcopul, primind-o, o sărută şi o adăposti într-un loc de cinste.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Cum simplificăm o viață tot mai complicată? (ep 9)
Loading
/

DISTRIBUIE

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/dpopovici/" target="_self">Pr. Dan Popovici</a>

Pr. Dan Popovici

Duhovnicul Mănăstirii „Sfântul Vasile cel Mare” de la Someșul Cald, județul Cluj.

Emisiuni recente

Apostol Fapte 9, 32-42 | Cu Apostolul Petru pe urmele Domnului Iisus

Apostol Fapte 9, 32-42 | Cu Apostolul Petru pe urmele Domnului Iisus

Apostolul duminicii de astăzi ne relatează două minuni săvârșite de sfântul Petru față de paraliticul Enea și credincioasa Tavita, în numele și cu ajutorul Domnului Iisus Hristos. Dacă cercetăm cu atenție cuvintele rostite de apostolul Petru, pentru săvârșirea celor...

Conștiința – glasul lui Dumnezeu în om

Conștiința – glasul lui Dumnezeu în om

Vă propun astăzi spre meditație o temă mai sensibilă și anume conștiința. Aceasta este numită de Sfinții Părinți „glasul lui Dumnezeu în om”. Conștiința este vocea lui Dumnezeu în om. Acest cuvânt provine din compușii latini con- și știre-. Astfel, mai bine spus,...

Martirii din temnițele comuniste

Martirii din temnițele comuniste

Ziua de 14 mai este înscrisă în calendarul memoriei românești ca Zi Națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste. Mulți dintre dumneavoastră, cei care participați la cultul public al Bisericii Ortodoxe, știți că, la fiecare Sfântă Liturghie, acești...