În ceea ce privește starea omului la rugăciune, poziția corpului său în momentul rugăciunii, primim informații de inspirație biblică. În capitolul al XXII-lea din evanghelia de la Luca, ni se spune: „Sculați-vă și vă rugați!”. Oricât de mult ar prețui astăzi sportul sau mișcarea, omul a devenit în viața sa spirituală o ființă cât se poate de sedentară; el șade mult. În majoritatea timpului, nu numai la cultul divin comunitar, dar chiar și atunci când reflectează, când meditează, el își petrece timpul rugăciunii sale în comoditate și destins, creându-și zone comode. Se poate sesiza de îndată cât de diferită este atitudinea caracteristică rugăciunii omului biblic și a Părinților noștri întru credință. Nu șederea comodă, ci starea în picioare, mai degrabă încordată, caracterizează rugătorul.
