Viața mea a fost departe de a alcătui un drum drept, dinpotrivă ea a fost plină de cotituri, și pe orizontală și pe verticală, cu urcușuri năpraznice și căderi și prăbușiri tot atât de năpraznice. Când mi-a fost bine m-am gândit la Dumnezeu și am rostit: Domnul este ajutorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este ocrotitorul vieții mele, de cine mă voi înficoșa? Iar când mi-a fost greu, și greu de tot, am zis: Toiagul Tău şi varga Ta, acestea sunt mângâierea mea. Și în toate m-am liniștit și mi-am găzit echilibrul sufletesc.
De-a lungul vieții mele Dumnezeu m-a ajutat să slujesc Biserica și limba română, dar Dumnezeu m-a purtat și într-o parte și în alta, și în sus, și în jos. Din genună și până în vecinătatea azurului. Din toate acestea am învățat un lucru, și vă rog să îl învățați de la mine: în fundul prăpastiei să nu disperi, iar în vârful muntelui să nu amețești. Dumnezeu este cu tine și în genună, Dumnezeu este cu tine și sus în azur. Cunoaște-ți măsura, cunoaște-ți puterile, cunoaște-ți limitele, ai încredere că Dumnezeu este cel care te călăuzește și împreună cu Iisus Hristos vei birui, pentru că el ne-a poruncit: în lume necazuri veți avea dar îndrăzniți Eu am biruit lumea!
Îndrăzniți, iubiții mei tineri, aveți încredere în Dumnezeu, aveți încredere în voi, nu disperați în fundul prăpastiei și nu amețiți în vârful muntelui! Păstrați-vă întotdeauna credința în linia de mijloc, a lui Dumnezeu, care este linia împărătească, și așa veți izbuti să intrați pe ușile împărătești ale Împărăției lui Dumnezeu!
Cuvântul rostit în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, în anul 2001, la împlinirea a 80 de ani de viață.
