Curat şi necurat (Miercuri, Săptămâna a XVI-a după Rusalii)

de | oct. 6, 2021

Evanghelia zilei: Mc 7, 14 – 24

În vremea aceea, chemând Iisus toată mulţimea, le-a zis: ascultaţi-Mă pe Mine toţi şi înţelegeţi. Nimic din ceea ce intră în om dinafară nu poate să-l spurce pe el; ci cele ce ies dintr-însul, acelea îl spurcă pe om. De are cineva urechi de auzit, să audă. Apoi, după ce a intrat de la mulţime în casă, L-au întrebat ucenicii Săi despre această pildă, iar El le-a răspuns: şi voi sunteţi, aşadar, nepricepuţi? Nu înţelegeţi, oare, că nimic din ceea ce intră în om dinafară nu poate să-l spurce, pentru că nu intră în inima lui, ci în pântece şi iese afară pe calea sa, bucatele fiind toate curate? Apoi le-a mai spus: ceea ce iese din om aceea spurcă pe om, pentru că dinăuntru, din inima oamenilor pornesc gândurile cele rele, desfrânările, poftele tru­peşti, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, neru­şi­narea, ochiul viclean, hula, trufia, uşurătatea, toate relele acestea ies dinăuntru şi spurcă pe om. După aceea a plecat de acolo şi s-a dus în ţinu­tul Tirului şi al Sidonului.

Curat şi necurat

Ca răspuns la acuzarea fariseilor că mănâncă cu mâinile nespălate, Domnul Hristos le zicea:

„Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi: Nu este nimic din afară de om care, in­trând în el, să poată să-l spurce. Dar cele ce ies din om, acelea sunt care îl spurcă.” (Mt 15, 10 – 11; Mc 7, 14 – 15).

Aşadar, nu ceea ce mănânci sau cum mănânci este de osândit, de con­damnat, pentru că alimentul în sine nu întinează, nu spurcă. Este ade­vărat că în Legea lui Moise erau adevărate liste de animale numite cu­rate şi necurate. Citim în cartea Levitic, în capitolul al XI-lea, că însuşi Dumnezeu a grăit cu Moise şi cu Aaron:

„Grăiţi fiilor lui Israel şi le ziceţi: Iată animalele pe care le puteţi mânca din toate dobitoacele de pe pământ: Orice animal cu copita despicată, care are copita despărţită în două şi îşi rumegă mâncarea, îl puteţi mân­ca. Dar şi din cele ce-şi rumegă mâncarea, sau îşi au copita despicată sau împărţită în două, nu veţi mânca pe acestea: Cămila, pentru că aceasta-şi rumegă mâncarea, dar copita n-o are despicată; aceasta este necurată pentru voi. Iepurele de casă şi iepurele de câmp îşi rumegă mâncarea, dar laba n-o are despicată; acesta este necurat pentru voi. Porcul are copita despicată şi despărţită în două, dar nu rumegă; acesta este necurat pentru voi.

Din toate vieţuitoarele, care sunt în apă, veţi mânca pe acestea: toate câte sunt în ape; în mări, în râuri şi în bălţi şi au aripi şi solzi, pe acelea să le mân­caţi. Iar toate câte sunt în ape, în mări, în râuri şi în bălţi, toate cele ce mişună în ape, dar n-au aripi şi solzi, sunt spurcate pentru voi.

Din păsări să nu mâncaţi şi să vă îngreţoşaţi de acestea, că sunt spurcate: Vulturul, corbul şi şoimul; cioara, struţul, cucuveaua, rândunica şi uliul; lebăda, pelicanul şi cocorul; cocostârcul, bâtlanul; pupăza şi liliacul. Toate insectele înaripate, care umblă pe patru picioare sunt spurcate pentru voi. Dar din toate insectele înaripate, care umblă în patru picioare, să mâncaţi numai pe acelea care au fluierele picioarelor de dinapoi mai lungi, ca să poată sări pe pământ, precum lăcusta. Orice altă insectă înaripată care are patru picioare e spurcată pentru voi şi vă spurcaţi de ele.

Din dobitoacele ce mişună pe pământ, iată care sunt necurate pentru voi: cârtiţa, şoarecele şi şopârla; ariciul, crocodilul, salamandra, melcul şi ca­me­leonul. Acestea dintre toate cele ce mişună pe pământ sunt necurate pentru voi. Tot cel ce se atinge de stârvurile lor necurat va fi până seara.” (Lev 11, 2 – 7; 9 – 10; 13 – 16; 18 – 23; 29 – 31).

În timpul Vechiului Testament carnea era folosită mai rar şi anume la sărbători, la mesele festive în familie sau cu prilejul unei vizite de sea­mă. De regulă se consuma carnea de oaie, de capră şi de viţel, fie fiartă, fie friptă la cuptor. Înjun­ghierea animalelor se făcea de către bărbaţi, iar pregătirea cărnii, de către femei. Dintre păsări se consuma numai carnea de porumbel. Alimentele erau consumate dimineaţa, la prânz şi seara, după apusul soarelui când se servea masa principală. În timpul mesei israeliţii şedeau pe rogojini sau pe covoare în jurul unei plăci rotunde de metal sau piele şi mâncau cu mâna, nu cu tacâmuri. De aceea s-a intro­dus obiceiul spălării mâinilor înainte şi după mese.[1]

Pentru că aceste rânduieli se respectă atât de evreii zilelor noastre, cât şi de unele culte neoprotestante, se pune întrebarea de ce Dumnezeu a poruncit în Le­gea veche să nu se consume anumite animale, socotite necurate? Este vorba aici de reguli de igienă sau de reguli sanitare avându-se în vedere că în Ţara Sfântă căldura era foarte puternică? Dar la fel de bine se putea altera carnea de oaie ca şi carnea de porc. Atunci din ce considerente nu se consumau anumite alimente?

Trebuie să menţionăm că viaţa cotidiană a evreilor era reglemen­ta­tă de un sistem de precepte minuţioase, mai precis de 613 percepte, din­tre care 365 de interdicţii şi 248 de obligaţii majore. Pentru evreul cre­dincios, esenţialul nu era şi nu este ceea ce nu are voie să facă (aceasta este o problemă de disciplină sau de igienă de viaţă, care devine până la urmă o a doua natură), ci ceea ce trebuie să ducă la îndeplinire aici pe pământ.[2]

Înconjurat de un zid de prescripţii, credinciosul evreu avea întot­dea­una de îndeplinit o funcţie fundamentală de identificare. Constrânşi să facă deosebirea între un aliment şi altul, evreii trebuiau să aibă mereu în minte obligaţia de a se socoti deosebiţi faţă de alte popoare, de a fi Poporul ales. Aşadar, aceasta este raţiunea pentru care evreii erau nevoiţi să facă deosebirea între curat şi necurat. Numai că evreii au trans­ferat numele de necurat de la animale la oameni, numindu-i câini[3] sau necuraţi pe vecinii lor de altă credinţă, numiţi „goim” (ne-evrei) sau neamuri.

Altul este însă mesajul Domnului Hristos. Ales este cel care răs­punde chemării.[4] Dacă Poporul ales nu a răspuns chemării credinţei în Evanghelie, Împărăţia lui Dumnezeu s-a dat păgânilor, celor care odinioară au fost necuraţi.[5] De aceea, Domnul Hristos împlineşte rugă­ciunea sutaşului şi a femeii cananeence.

În Cartea Faptele Apostolilor, în capitolul al X-lea avem relatată despre ve­denia avută de Petru Apostolul a avut-o în legătură cu sutaşul Corneliu, un păgân venit la credinţă, Apostolului Petru pe când se afla la rugăciune i s-a făcut foame şi voia să mănânce. Şi pe când cei ai casei îi pregăteau să mânânce, Apostolul Petru a căzut în extaz şi a văzut cerul deschis şi coborându-se ceva ca o faţă mare de pânză, legată în patru col­ţuri, lăsându-se pe pământ. În ea erau toate dobitoacele cu patru picioa­re şi târâtoarele pământului şi păsările cerului. Şi a fost glas către el, zi­când:

„Sculându-te, Petre, junghie şi mănâncă.” (Fapte 10, 13).

Iar Petru a zis:

„Nicidecum, Doamne, căci niciodată n-am mâncat nimic spurcat şi necurat.” (Fapte 10, 14).

Şi iarăşi, a doua oară, a fost glas către el:

„Cele ce Dumnezeu a curăţit tu să nu le numeşti spurcate.” (Fapte 10, 15).

Şi Petru a zis mai apoi:

„Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om spurcat.” (Fapte 10, 28).

[1] Pr. Prof. Dr. Dumitru Abrudan, Diac. Prof. Dr. Emilian Corniţescu, Arheologie bibli­că, p. 121.

[2] JOSY EISENBERG, Iudaismul, p. 130.

[3] Mt 15, 26; Mc 7, 27.

[4] Decizia – spune Sfântul Chiril al Alexandriei, face din omul chemat un ales– cf. Paul Evdokimov, Les Ages de la Vie Spirituelle, Paris, 1963, p. 61.

[5] Mt 21, 43.

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Curat şi necurat (Miercuri, Săptămâna a XVI-a după Rusalii)
Curat şi necurat (Miercuri, Săptămâna a XVI-a după Rusalii)
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/prileapetru/" target="_self">Pr. Petru Ioan Ilea</a>

Pr. Petru Ioan Ilea

Preot, doctor în teologie, hirotonit preot de către Preasfințitul Vasile Someșanul în data de 6 septembrie 2004 pe seama Centrului de Îngrijire și Asistență din Cluj-Napoca, Protopopiatul Cluj II unde a slujit până la data de 15 mai 2010 când a fost transferat la Parohia ,,Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca unde slujește în prezent.

Mai multe

Categoria Psalmilor de implorare (penitențiali): Psalmul 31 (32)

Categoria Psalmilor de implorare (penitențiali): Psalmul 31 (32)

Psalmul acesta face parte din categoria celor penitențiali, însă nu este o rugăciune de lamentație născută din neliniștea imediată a păcatului, ci este un psalm de mulțumire care face referire la pocăință și la iertarea păcatelor. Dușmanul cel mai aprig al...

Avram Iancu, o viață de erou. 150 de ani de la moarte

Avram Iancu, o viață de erou. 150 de ani de la moarte

Pe 10 septembrie 2022 s-au împlinit 150 de ani de la moartea lui Avram Iancu, erou al naţiunii române. Cu acest prilej, în mai multe localități din țară, în special la Țebea, acolo unde își doarme somnul de veci, Avram Iancu a fost comemorat prin intermediul...

Cinstirea Icoanelor. Ce ne spune textul biblic ? P1

Cinstirea Icoanelor. Ce ne spune textul biblic ? P1

Programul de aprofundare a învățăturii biblice „Să învățăm și să citim împreună Sfânta Scriptură” susținut de Pr. Prof. Univ. Dr. Stelian Tofană este difuzat la Radio Renașterea în fiecare zi de marți de la ora 19.00.20-