Cuvântul și mărturia lui Ioan

de | mai 1, 2021 | Eseu

Introducere

În centrul lecturilor nou-testamentare cu caracter pascal, se găsește debutul relatării evanghelice a lui Ioan. De ce? Greu de zis. Probabil datorită densității ei teologice, ori din pricina frumoaselor referiri la lumină, care este un adevărat leitmotiv al Praznicului. Indiferent de motive, alegerea este una cât se poate de inspirată. În cadrul paragrafului în cauză, frumoasa relație dintre Înaintemergător și Ales este măiestrit descrisă, în paginile unui policrom tablou.

Cuvântul

Încreștinarea filosofiei grecești se realizează aici prin folosirea instrumentarului ei terminologic, în vederea exprimării unor aspecte fundamentale ale credinței. Vorba predicatorului, sunt „tâlcuri noi, la texte vechi”. Logos-ul primește în creștinism o nouă semnificație. În plus, este personificat. Hristos cel dintru început este de la Dumnezeu și El însuși este Dumnezeu. O mărturie profundă, în puține cuvinte. Puțină vorbă, dar conținut concentrat cum se cuvine. Și accente bine puse. Rolul Lui în creație e de asemenea subliniat, atunci când Sfântui Ioan insistă că: „Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut”.

Apoi, autorul cărții revelate devine poetic. Schimbă pentru câteva clipe cursul relatării dinspre teologii profunde înspre ceea ce literații ar defini drept „jocul cu metafora”: „Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o”. Textul reprezintă o frumoasă broderie stilistică, ce vine, ca un brâu, să pună în valoare întregul conținut al unui zid, sau al unei realizări arhitectonice.

Ioan și Logosul

Narațiunea alunecă apoi înspre un fragment care îl are în centru pe Ioan. Trimis de la Dumnezeu, dânsul are o menire testimonială. Autorul ține să delimiteze încă dintru început lucrurile. Arată că: „nu era el Lumina”, ci era trimis „ca să mărturisească despre Lumină”. Apoi revine asupra ideii care spune că: „Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume”.

Structura ușor alambicată, în realizarea căreia autorul a folosit deopotrivă metehne ale filosofiei grecești, cât și instrumente iudaice, precum chiasmul, dându-i astfel și o dimensiune mnemotehnică, îmbină informații cu privire la activitatea lui Hristos și impactul ei, dar și cu privire la nașterea Sa și la modul în care s-a patrecut aceasta.

Același Ioan este apoi surprins, parcă într-o interesantă peliculă, în ipostaza de mărturisitor: „Ioan mărturisea despre El şi striga, zicând: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era”, zice Evanghelistul. Apoi pecetluiește această testimonianță cu cea proprie, arătând că, citez: „din plinătatea Lui noi toţi am luat, şi har peste har”. Pericopa nu poate să se încheie fără a așeza împreună pe Moise și Hristos și a arăta continuitatea ce a existat între ei. La nivelul duhului și al mesajului revelat, firește.

În loc de concluzii

Dincolo de densitatea teologică, pasajul ce deschide relatarea evanghelică a lui Ioan are o dimensiune mărturisitoare. Vine să vorbească, prin intermediul unui tandem de voci care adesea se suprapun, a lui Ioan Proorocul și a omonimului Evanghelist, despre Cuvântul care se întrupează. Și despre efectele întregii Lui activități. În același timp, ne îndeamnă și pe noi să devenim părtași ai mărturisirii, căci textul este, așa cum bine ați intuit, o exhortație. Să mărturisim cu buzele de carne și cele ale inimii. Să proclamăm, căci un astfel de adevăr nu se cade șoptit, ci rostit cu voce de tunet, cât bine ne-a făcut nouă Domnul, prin faptele noastre. Să devenim și noi propovăduitori ai Învierii, din care ne tragem deopotrivă nădejdea mântuitoare, cât și seva trăirii creștine. Hristos a înviat! Îndrăzniți!

Radio Renasterea
Radio Renasterea
Cuvântul și mărturia lui Ioan
Cuvântul și mărturia lui Ioan
/
<a href="https://radiorenasterea.ro/author/maxim-morariu/" target="_self">Protos. Maxim Morariu</a>

Protos. Maxim Morariu

Doctor în teologie al Faculății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca (Summa cum laude) și doctor în științe sociale al Universității Pontificale Angelicum din Roma (Summa cum laude). A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă clujeană (ca şef de promoţie) și un masterat în ,,Consiliere Pastorală şi Asistență Psihosocială”, în cadrul facultăţii menţionate, Facultatea de Istorie și Filosofie, nivel licență (2014), și masteratul în ,,Istoria Europei de Sud-est” (2016), Institutul Ecumenic de la Bossey (Universitatea din Geneva, 2018), și a studiat la Universitățile din Kosice, Graz, Belgrad, precum și la Universitatea Pontificală Angelicum din Roma, Italia. A publicat, editat, coordonat sau tradus nu mai puțin de 32 de volume și peste 300 de studii și articole de specialitate în țară și străinătate. Este membru editorial a 8 reviste de specialitate (2 indexate Web of Science), membru fondator și redactor-șef al Revistei Astra Salvensis, recunoscută la nivel internațional, secretar științific al Despărțământului „Vasile Moga” al ASTREI Sebeș și al Centrului de Studii „Ioan Lupaș” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca și cercetător asociat al Universității din Pretoria (Africa de Sud). Ca om de radio realizează emisiuni și rubrici pentru Radio Renașterea (Cluj-Napoca), Radio Trinitas (București) și Radio Someș (Bistrița) și colaborează cu portalul doxologia.ro.

Ultimele articole

AUDIO Biserica de lemn din Dângăul Mic

AUDIO Biserica de lemn din Dângăul Mic

Biserica de lemn „Pogorârea Sfântului Duh” din Dângăul Mic, comuna Căpușu Mare, încadrată ca monument istoric, datează din a doua jumătate a  secolului al XVIII-lea (1764) și este ascunsă privirilor printre brazii din cimitirul satului. Beneficiind de prezența câtorva...

Criza medicinei – criza credinţei

Criza medicinei – criza credinţei

În cea mai mare parte a secolului al XX-lea, sub influenţa gândirii postmoderniste, omenirea a stat sub semnul neîncrederii în morală şi în etică, refuzând să accepte existenţa oricăror „absoluturi morale”, ca să folosim o sintagmă a lui Albert Camus, sau chiar a unei...

Credincioşia şi gingăşia femeii creştine

Credincioşia şi gingăşia femeii creştine

Atunci când Domnul Hristos a fost pironit pe Cruce, pentru noi şi pentru a noastră mântuire, ucenicii s-au risipit, mulţimile L-au părăsit, doar femeile mironosiţe I-au rămas aproape şi I-au fost credincioase până la capăt.

„BLAGA” – Un nume pentru România (I)

„BLAGA” – Un nume pentru România (I)

DATE VECHI ȘI NOI PRIVITOARE LA GENERAȚIILE UNEI FAMILII ROMÂNEȘTI DIN LANCRĂM De-a lungul istoriei, de pe meleagurile albastrului Lancrăm, au pornit în lume personalități de marcă, nume ale vieții culturale și științifice românești, precum Ioan Pavel, Dorin Pavel,...

Feluritele încredințări ale Învierii

Feluritele încredințări ale Învierii

Aspecte introductive Capitolul din care a fost extrasă pericopa evenghelică a primei duminici post-Pascale, face parte dintr-o suită de relatări care-L prezintă pe Hristos cel înviat. Oameni a căror credință se zdruncinase, sau al căror zel misionar avea nevoie să fie...

Mai multe din Eseu
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului în iconografia răsăritenă

Intrarea în Biserică a Maicii Domnului în iconografia răsăritenă

Sărbătoarea se celebrează la data de 21 noiembrie, ea nefiind regăsită între sărbătorile vechi ale Bisericii, nefiind inclusă ca episod în Sfânta Scriptură, ci se află în evangheliile apocrife, precum Protoevanghelia lui Iacob. Andrei Criteanul a cunoscut-o la...

Bogăția, piatră de încercare a dragostei noastre pentru Dumnezeu

Bogăția, piatră de încercare a dragostei noastre pentru Dumnezeu

Dintre pildele rostite de Domnul Hristos pentru luminarea noastră, astăzi ne amintim de bogatul căruia i-a rodit țarina (Luca 12, 16-21). Suntem în Duminica a 26-a după Rusalii, la începutul postului Nașterii Mântuitorului, și cuvântul Evangheliei ne aduce înainte...

Călătorie duhovnicească spre praznicul Nașterii Domnului

Călătorie duhovnicească spre praznicul Nașterii Domnului

În Biserica Ortodoxă marile sărbători nu sunt evenimente izolate, ci fi ecare praznic însemnat este precedat de o pregătire minuţioasă, cu durata proporţională cu importanţa sărbătorii. Această pregătire include una sau mai multe zile înaintea praznicului – perioada...

De ce îl sărbătorim în 13 noiembrie pe Sf. Ioan Gură de Aur? 

De ce îl sărbătorim în 13 noiembrie pe Sf. Ioan Gură de Aur? 

Unul dintre marii părinţi ai creştinismului, Arhiepiscopul Ioan al Constantinopolului (†407) este cunoscut şi sub numele de „Atletul lui Hristos”, titulatură oferită de pr. Virgil Gheorghiu în cartea tradusă în română sub titlul omonim, apărută la Sibiu în 2004,...