În timpul ocupației germane, rezerva de grâu a Sfintei Mănăstiri Filoteu era pe sfârșite și părinții au hotărât să taie milostenia! Un bătrân cuvios, Părintele Sava, s-a mâhnit mult când a aflat aceasta și ruga conducerea mănăstirii să nu procedeze astfel pentru că vor mâhni pe Hristos și va pleca binecuvântarea din mănăstire. Le-a pus și multe pilde din Sfânta Scriptură, precum pilda Samarinencei cu proorocul Ilie, etc, și, în cele din urmă, Părinții l-au ascultat.
Dar mereu îl supărau pe Părintele Sava spunându-i:
– Făina s-a terminat. Ce vom face? Dar bătrânul le spunea:
– Părinților, puținul acela ce mai este încă să-l mâncăm împreună cu lumea, și Maica Domnului nu ne va lăsa.
Au rămas numai 25 de ocale de grâu în magazia mănăstirii și nimic altceva și Părinții au început să cârtească împotriva Bătrânului Sava supărați:
– Ei, Părinte Sava, s-a terminat grâul. Ce facem acum?
Cuviosul și credinciosul bătrânel le-a răspuns:
– Binecuvântaților, nu vă pierdeți nădejdea în Dulcea Sărutare” a noastră. Măcinați și împărțiți-o părinților și mirenilor și Dumnezeu se va îngriji de noi toți ca un Părinte bun.
Îndată ce au terminat pâinea, înainte chiar de a flămânzi a venit un căpitan de vas de la Kavala în Mănăstire și a cerut lemn în schimbul grâului. Văzând purtarea de grijă atât de vie a Maicii Domnului, care ca o Mamă bună s-a îngrijit de copiii ei, Părinții au slăvit cu toții pe Dumnezeu. Mai mult decât toți, firește, a slăvit pe Dumnezeu și a mulțumit Maicii Domnului bătrânul Sava, care o mulțumise mereu cu viața lui cea sfântă.
După aceasta Bătrânul le spunea Părinților:
– Nu vă spuneam, binecuvântaților, că Maica Domnului nu ne va lăsa?
Fragment din Flori din Grădina Maicii Domnului – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
