Cel pe care vreau să îl cunoaștem astăzi a fost un om care a trasat frumoase punți de legătură între religie și politică. Deși era luteran, a fost considerat, inclusiv de spațiul catolic, pentru întreaga sa contribuție, un mistic al credinței. Este vorba despre Dag Hammarsjkold.
Născut la Jönköping la data de 29 iuliea anului 1905, dânsul va avea parte încă din copilărie de o educație aleasă. De altfel, provenea dintr-o familie aparte, mama sa Agnes fiind fiica lui Almquist, unul dintre cei mai mari poeți nordici, iar tatăl, Hjalmar, om politic și prim ministru al Suediei. Formația sa va fi una interdisciplinară, căci tânărul Dag va studia, atât la Uppsala, cât și la Stockholm sau la Amsterdam, literele, dreptul și economia, devenind în cele din urmă doctor în științe economice. Odată finalizate studiile, a avut parte de o frumoasă carieră. A fost o vreme secretar al Băncii Suediei, apoi președintele acesteia. În 1947, va deveni de asemenea parte a Ministerului Suedez al Afacerilor Externe, iar doi ani mai târziu, va fi promovat ca secretar de stat în cadrul guvernului țării sale. În toată această perioadă, deși nu făcea parte din vreun partid politic, a deținut funcții în diferite guverne. În 1951, va deveni ministru fără portofoliu, iar din 1954, va deveni secretar general al Organizației Națiunilor Unite, unde va rămâne până la decesul său, survenit în condiții suspecte, în urma unui accident aviatic în Ndola, în 1961.
În diplomația internațională, se va remarca drept un om cu verticalitate și un negociator extrem de abil. Va reuși să obțină eliberarea soldaților americani luați prizonieri în războiul din Koreea, va contribui la soluționarea marilor crize ale deceniului al șaselea al secolului trecut, respectiv criza Suezului, ceaa Libanului și cea din Nigeria și va întări poziția secretarului general al organizației la nivel mondial. Acest fapt îi va aduce chiar anumite confruntări cu liderul rus al vremii, Nikita Hrușciov, care-l voia înlăturat din funcție.
După decesul său, va fi descoperit și publicat postum un jurnal ce conținea frumoase note de natură mistică. Dacă în calitate de diplomat, Dag Hammarskold se va ghida după principiile creștine în luarea de decizii și uneori chiar va face referiri la textul Scripturii în cadrul discursurilor sale, după deces, puternicele sale preocupări de spiritualitate vor deveni un fapt arhicunoscut, odată cu publicarea acestor texte, ce nu sunt altceva decât pagini de jurnal mistic. Aici, Dag se deconspiră pe sine ca fiind un om cu puternice preocupări religioase, ce se străduia să vadă toate evenimentele vieții în lumina Scripturii. Publicată pentru prima dată în anul 1963, cartea va cunoaște la scurtă vreme un succes aparte, fiind curând tradusă în mai multe limbi și devenind de-a dreptul referențială, atât în spațiul teologic, cât și în cel politic sau cel economic. Text mozaicat, Markings, care în limba română s-ar traduce prin Însemnări, căci așa se numea lucrarea lui, va prezenta, fie sub forma unor succinte note, fie sub cea a poemelor sau a interpretărilor biblice, aspecte interesante ale vieții politice și celei diplomatice trăite de autorul ei, în relație cu spiritualitatea. Influențat de mistici medievali precum Meister Eckhart sau Ioan al Crucii, sau de autori mai recenți precum Martin Bubber, Hammarsjkold va scrie texte de mare consistență teologică, ce-l vor impune, nu doar ca literat, economist și jurist, cum fusese considerat în timpul vieții, ci și ca mistic și teolog.
Pentru întreaga sa activitate, va primi, la scurtă vreme după plecarea din această viață, cu caracter postum, premiul Nobel pentru pace, fiind unul dintre puținii care vor beneficia de acest privilegiu. De asemenea, biblioteca ONU din New York va fi botezată cu numele lui, în semn de recunoaștere a meritelor sale în plan diplomatic. În plus, la Uppsala se va înființa o fundație ce-i poartă numele, a cărei activitate cu caracter umanitar și diplomatic, e cunoscută și astăzi.
Actualitatea ideilor sale va fi de asemenea dovedită de faptul că operele lui, fie ele literare, juridice, diplomatice sau teologice, vor fi reeditate constant, dar și de aceea că, în decursul vremii, va beneficia de mai multe cercetări monografice care-i vor trece în revistă, sau îi vor analiza anumite idei.
Iată, chipul unui om aparte, care a știut să creeze frumoase punți de legătură între diplomație și politică și spațiul religios, devenind un personaj special în peisajul mistic și cel cultural al secolului trecut. Vă invit să-i citiți jurnalul și să descoperiți acolo un poet de mare sensibilitate și un autor ce merită adus în atenție.
