Daniel Turcea s-a născut la Târgu-Jiu, la 22 iulie 1945. Este primul dintre cei patru copii ai lui Gheorghe Turcea, colonel, și ai Mariei, profesoară de matematică. Și-a petrecut copilăria și adolescența la Pitești, vârste de la i se vădește deja o inteligență sclipitoare și un talent artistic deosebit în literatură și pictură. În 1968, își încheie studiile universitare de arhitectură, la București. Însetat de cunoaștere, dobândește o mare erudiție: filozofie, matematică, fizică atomică, chimie, anatomie, istoria artei, literatură. Este atras, de asemenea, de experiențele spirituale orientale: yoga, zen, confucianism. Setea sa de absolut se va împlini însă în Dumnezeu, în credința creştin-ortodoxă, la care se întoarce printr-o revelație.
După o perioadă boemă și mai cu seamă după ce rătăcește vreme de două săptămâni într-o adâncă stare de decădere, se întoarce acasă şi-i povestește surorii sale Lucia că, fiind împins la sinucidere de o voce pe care nu o putea desluşi, a visat că a ajuns în faţa unei biserici în care nu putea să intre. A început să invoce mai multe divinităţi: „Nu mai ştiam pe cine să strig când, deodată, în întunericul în care mă aflam, a apărut o lumină în care am văzut-o pe mama mea rugându-se pentru mine… şi mi-am adus aminte de Dumnezeu”. Atunci a strigat: „Mântuitorule, ajută-mi!”
Ridicându-se, a văzut doi tineri venind spre el, care s-au dovedit a fi Sfântul Gheorghe şi Sfântul Elefterie, care l-au dus în biserică unde a simţit o dragoste şi o pace nesfârșite. Pentru că nu ştia dacă acest vis a fost de la Dumnezeu, a hotărât să caute biserica pe care a văzut-o, cu promisiunea că se va întoarce la Dumnezeu dacă o va găsi. După o căutare de un an de zile, ajuns la capătul puterilor, a găsit-o.
Întâlnirea cu Hristos i-a schimbat pentru veșnicie existența. Părintele Dumitru Stăniloae considera convertirea lui Daniel Turcea o adevărată minune pe drumul Damascului. După o căutare stăruitoare, găsește în părintele Arsenie Papacioc duhovnicul potrivit pentru căutarea sa de Dumnezeu. Mai apoi, l-a avut duhovnic pe Părintele Sofian Boghiu.
Atins de o boală necruțătoare, și-a petrecut ultimele zile la Mânăstirea Cernica. Atrecut în veșnicie la vârsta de 33 de ani. Ioan Alexandru spunea că plecarea lui din această lume nu trebuie deplânsă, ci fericită: „Ştiu, vom muri, dar câtă splendoare!”, scria, sublim, Daniel Turcea.
