Danii românești pentru Mănăstirea athonită Dionisiu, cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”

de Documentare

În salba de așezăminte monahale din Muntele Athos se numără și cea a călugărului sau cuviosului Dionisie, cunoscută în timp a Sfântului Dionisie, ce-l are ca ocrotitor pe Sfântul Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului. Hramul bisericii mari este cel închinat sărbătorii din ziua de 24 iunie, Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.

Cu ajutorul împăratului bizantin Alexios al III-lea Comnenul și prin bunăvoința mitopolitului Teodosie al Trapezundei, mănăstirea a fost construită în veacul al XIV-lea. Lăcașul de cult a fost înzestrat cu numeroase danii, dar și cu un hrisov ce legifera evenimentul și, totodată, pomenirea întru veșnicie a familiei bazileului.

După Căderea Constantinopolului, în 1453, dar mai cu seamă în secolul al XVI-lea, câțiva domnitori din țara noastră au ajutat la reconstrucția clădirilor și la ridicarea bisericii mari, ce dăinuiește până astăzi. Unul dintre aceștia a fost binecunoscutul voievod Neagoe Basarab (1512-1521), canonizat ca sfânt al Bisericii noastre, în anul 2008. El a renovat turnul de apărare și noul apeduct, dăruind moaștele Sfântului Ioan Botezătorul și cele ale Sfântului Nifon, patriarh al Constantinopolului, fost și mitropoilt al Ungrovlahiei pentru o scurtă perioadă de timp.

În urma unui mare incendiu din anul 1535, care distrus o mare parte din mănăstire, domnitorul Petru Rareș (1527-1538), urmând exemplul înaintașului său, a refăcut o parte din așezământul monahal, înălțând și catoliconul. De asemenea, fiica sa, Ruxandra, împreună cu soțul ei, domnul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561/1564-1568), a construit partea de zidiri dinspre mare. La fel, Ruxandra și fiul ei, Bogdan, au răscumpărat moșiile ipotecate ale lăcașului de cult[1].

Între zidurile zvelte și monumentale ale mănăstirii ce leagă muntele de mare se află biserica principală, cunoscută sub numele de catolicon, închinată Sfântului Ioan Botezătorul. Planul arhitectural este cel încetățenit de triconc, biserica fiind, la rândul ei, alcătuită în spațiile deja consacrate: altar, naos și pronaos. Cea mai valoroasă este pictura interioară, realizată între anii 1547/1548 de către pictorul cretan Tzortis, ucenicul lui Teofan Cretanul, dar de mare importanță sunt icoanele (iconostasul) și moaștele adăpostite aici. În semn de pioasă aducere aminte sau recunoștință, pe peretele apusean din naos a fost pictat tabloul votiv, ce îi înfățișează pe domnitorul Petru Rareș alături de doamna sa, Ruxandra, și pe fiii săi Ștefan, Constantin, Iliaș, reprezentați în calitate de ctitori[2].

În același sens, amintim și de prezența iconică, într-un mozaic din curtea mănăstirii, a Sfântului Dionisie, înaintea Sfântului Ioan Botezătorul, împreună cu Sfântul Nifon, patriarhul Constantinopolului, numiți ctitori. Alături sunt redați, în poziții simetrice, împăratul Alexios al III-lea Comnenul și voievodul Neagoe Basarab.

În tezaurul nestematelor valori de artă bisericească ale mănăstirii se află și altele, ce atestă prezența domnitorilor români; este, fără îndoială, demn de amintit și de frumosul chivot împodobit al voievodului Neagoe Basarab (cu moaștele Sfântului Nifon), de epitrahilul dăruit de familia domnitorului Petru Rareș, și de frescele cu tema Judecății de Apoi din pronaos, executate de zugravul român Macarie, în anul 1788 etc.[3] Amintim și de icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, a Imnului Acatist, cea care a fost purtată de Patriarhul Serhie în timpul asediului avarilor și sciților din anul 626[4].

Arta bisericească de la Sfântul Munte Athos este cunoscută și datorită daniilor domnitorilor neamului nostru românesc, care,de multe ori în istorie, au devenit, pe bună dreptate, susținătorii și moștenitorii artei bizantine și postbizantine, ca și în cazul a două exemple semnificative de la Mănăstirea Dionisiu, respectiv Sfântul voievod Neagoe Basarab și domnitorul Petru Rareș, împreună cu familiile lor.

Sfântul Nifon și Sfântul Voievod Neagoe Basarab, tempera pe lemn, 1515?, capacul raclei Sfântului Nifon
Sfântul Nifon și Sfântul Voievod Neagoe Basarab, tempera pe lemn, 1515?, capacul raclei Sfântului Nifon

Voievod Neagoe Basarab cu fiii săi Ștefan, Constantin și Iliaș împreună cu Doamna Ruxandra, frescă, sec. al XVI-lea
Voievod Neagoe Basarab cu fiii săi Ștefan, Constantin și Iliaș împreună cu Doamna Ruxandra, frescă, sec. al XVI-lea

Maica Domnului a Imnului Acatist, tempera pe lemn, sec. al VII-lea
Maica Domnului a Imnului Acatist, tempera pe lemn, sec. al VII-lea

Danii românești pentru Mănăstirea athonită Dionisiu, cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”
Moaștele Sfântului Ioan Botezătorul, chivot

Sfântul Ioan Botezătorul însoțit de Sfinții Dionisie și Nifon, alături de împăratul Alexios al III-lea și Neagoe Basarab, domnitorul Țării Românești, mozaic contemporan (restaurat 2013)
Sfântul Ioan Botezătorul însoțit de Sfinții Dionisie și Nifon, alături de împăratul Alexios al III-lea și Neagoe Basarab, domnitorul Țării Românești, mozaic contemporan (restaurat 2013)


[1] https://doxologia.ro/viata-bisericii/sfantul-munte-athos/manastirea-dionisiu-din-sfantul-munte-athos  24 06. 2020 ora 8 43

[2] Virgil Vătășianu, Istoria artei europene, Ed. Meridiane, București, 1972, p. 231.

[3] https://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-dionisiu-sfantul-munte-athos-120383.html 24 06. 2020 ora 9 20.

[4]https://doxologia.ro/liturgica/iconografie/icoana-maicii-domnului-imnul-acatist-de-la-manastirea-dionisiu  24 06. 2020 ora 9 30.

DISTRIBUIE

z

ASCULTĂ LIVE

RADIO RENAȘTEREA

Mai multe din Documentare
Efectele Aghesmei Mari şi întrebuinţarea ei

Efectele Aghesmei Mari şi întrebuinţarea ei

Cuvântul agheasmă în limba greacă înseamnă apă sfințită. După importanţa şi modul ei de întrebuinţare, agheasma este de două feluri: Agheasmă Mare şi Agheasmă Mică. În Biserica Ortodoxă, în ajunul şi în ziua sărbătorii Botezului Domnu­lui (5 şi 6 ianuarie), se...

Viața Arhimandritului Cleopa Ilie

Viața Arhimandritului Cleopa Ilie

Părintele Cleopa Ilie a fost unul dintre marii duhovnici ai Moldovei, care, mânat de dorința de a face bine, și-a dedicat întreaga viață rugăciunii și pocăinței, ajutând și pe alții să dobândească harul primit de la Dumnezeu. Părintele Patriarh Daniel l-a numit „dar...

Cădelniţa și tămâia – Cezar Login

Cădelniţa și tămâia – Cezar Login

Tămâia este privită ca unul dintre elementele caracteristice ale celebrărilor liturgice creştine. Însă folosirea tămâiei este mult mai veche. Este atestată în cultul Vechiului Testament (Ieş. 30, 1-8; Lev. 16, 12 etc.), în alte religii şi chiar în scopuri civile,...