Danii românești pentru Mănăstirea athonită Dionisiu, cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”

de | iun. 24, 2020 | Documentare

În salba de așezăminte monahale din Muntele Athos se numără și cea a călugărului sau cuviosului Dionisie, cunoscută în timp a Sfântului Dionisie, ce-l are ca ocrotitor pe Sfântul Ioan Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului. Hramul bisericii mari este cel închinat sărbătorii din ziua de 24 iunie, Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.

Cu ajutorul împăratului bizantin Alexios al III-lea Comnenul și prin bunăvoința mitopolitului Teodosie al Trapezundei, mănăstirea a fost construită în veacul al XIV-lea. Lăcașul de cult a fost înzestrat cu numeroase danii, dar și cu un hrisov ce legifera evenimentul și, totodată, pomenirea întru veșnicie a familiei bazileului.

După Căderea Constantinopolului, în 1453, dar mai cu seamă în secolul al XVI-lea, câțiva domnitori din țara noastră au ajutat la reconstrucția clădirilor și la ridicarea bisericii mari, ce dăinuiește până astăzi. Unul dintre aceștia a fost binecunoscutul voievod Neagoe Basarab (1512-1521), canonizat ca sfânt al Bisericii noastre, în anul 2008. El a renovat turnul de apărare și noul apeduct, dăruind moaștele Sfântului Ioan Botezătorul și cele ale Sfântului Nifon, patriarh al Constantinopolului, fost și mitropoilt al Ungrovlahiei pentru o scurtă perioadă de timp.

În urma unui mare incendiu din anul 1535, care distrus o mare parte din mănăstire, domnitorul Petru Rareș (1527-1538), urmând exemplul înaintașului său, a refăcut o parte din așezământul monahal, înălțând și catoliconul. De asemenea, fiica sa, Ruxandra, împreună cu soțul ei, domnul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561/1564-1568), a construit partea de zidiri dinspre mare. La fel, Ruxandra și fiul ei, Bogdan, au răscumpărat moșiile ipotecate ale lăcașului de cult[1].

Între zidurile zvelte și monumentale ale mănăstirii ce leagă muntele de mare se află biserica principală, cunoscută sub numele de catolicon, închinată Sfântului Ioan Botezătorul. Planul arhitectural este cel încetățenit de triconc, biserica fiind, la rândul ei, alcătuită în spațiile deja consacrate: altar, naos și pronaos. Cea mai valoroasă este pictura interioară, realizată între anii 1547/1548 de către pictorul cretan Tzortis, ucenicul lui Teofan Cretanul, dar de mare importanță sunt icoanele (iconostasul) și moaștele adăpostite aici. În semn de pioasă aducere aminte sau recunoștință, pe peretele apusean din naos a fost pictat tabloul votiv, ce îi înfățișează pe domnitorul Petru Rareș alături de doamna sa, Ruxandra, și pe fiii săi Ștefan, Constantin, Iliaș, reprezentați în calitate de ctitori[2].

În același sens, amintim și de prezența iconică, într-un mozaic din curtea mănăstirii, a Sfântului Dionisie, înaintea Sfântului Ioan Botezătorul, împreună cu Sfântul Nifon, patriarhul Constantinopolului, numiți ctitori. Alături sunt redați, în poziții simetrice, împăratul Alexios al III-lea Comnenul și voievodul Neagoe Basarab.

În tezaurul nestematelor valori de artă bisericească ale mănăstirii se află și altele, ce atestă prezența domnitorilor români; este, fără îndoială, demn de amintit și de frumosul chivot împodobit al voievodului Neagoe Basarab (cu moaștele Sfântului Nifon), de epitrahilul dăruit de familia domnitorului Petru Rareș, și de frescele cu tema Judecății de Apoi din pronaos, executate de zugravul român Macarie, în anul 1788 etc.[3] Amintim și de icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, a Imnului Acatist, cea care a fost purtată de Patriarhul Serhie în timpul asediului avarilor și sciților din anul 626[4].

Arta bisericească de la Sfântul Munte Athos este cunoscută și datorită daniilor domnitorilor neamului nostru românesc, care,de multe ori în istorie, au devenit, pe bună dreptate, susținătorii și moștenitorii artei bizantine și postbizantine, ca și în cazul a două exemple semnificative de la Mănăstirea Dionisiu, respectiv Sfântul voievod Neagoe Basarab și domnitorul Petru Rareș, împreună cu familiile lor.

Sfântul Nifon și Sfântul Voievod Neagoe Basarab, tempera pe lemn, 1515?, capacul raclei Sfântului Nifon
Sfântul Nifon și Sfântul Voievod Neagoe Basarab, tempera pe lemn, 1515?, capacul raclei Sfântului Nifon

Voievod Neagoe Basarab cu fiii săi Ștefan, Constantin și Iliaș împreună cu Doamna Ruxandra, frescă, sec. al XVI-lea
Voievod Neagoe Basarab cu fiii săi Ștefan, Constantin și Iliaș împreună cu Doamna Ruxandra, frescă, sec. al XVI-lea

Maica Domnului a Imnului Acatist, tempera pe lemn, sec. al VII-lea
Maica Domnului a Imnului Acatist, tempera pe lemn, sec. al VII-lea

Danii românești pentru Mănăstirea athonită Dionisiu, cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”
Moaștele Sfântului Ioan Botezătorul, chivot

Sfântul Ioan Botezătorul însoțit de Sfinții Dionisie și Nifon, alături de împăratul Alexios al III-lea și Neagoe Basarab, domnitorul Țării Românești, mozaic contemporan (restaurat 2013)
Sfântul Ioan Botezătorul însoțit de Sfinții Dionisie și Nifon, alături de împăratul Alexios al III-lea și Neagoe Basarab, domnitorul Țării Românești, mozaic contemporan (restaurat 2013)


[1] https://doxologia.ro/viata-bisericii/sfantul-munte-athos/manastirea-dionisiu-din-sfantul-munte-athos  24 06. 2020 ora 8 43

[2] Virgil Vătășianu, Istoria artei europene, Ed. Meridiane, București, 1972, p. 231.

[3] https://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/manastirea-dionisiu-sfantul-munte-athos-120383.html 24 06. 2020 ora 9 20.

[4]https://doxologia.ro/liturgica/iconografie/icoana-maicii-domnului-imnul-acatist-de-la-manastirea-dionisiu  24 06. 2020 ora 9 30.

<a href="https://radiorenasterea.ro/author/grigore-samboan/" target="_self">Grigore Sâmboan</a>

Grigore Sâmboan

absolvent al studiilor de Teologie și Jurnalism redactor radio Renașterea

Ultimele articole

În mormânt Viaţă

În mormânt Viaţă

Taina Crucii, a morţii şi a şederii Domnului în mormânt este taina iubirii Sale smerite, până la capăt. Împărtăşind soarta comună a fiecărei fiinţe umane care se simte singură în faţa morţii, Domnul Iisus Hristos, ca om, a strigat pe cruce: “Dumnezeul meu, Dumnezeul...

Mai multe din Documentare
Maurice Ravel – creatorul Bolero-ului

Maurice Ravel – creatorul Bolero-ului

Compozitor francez impresionist, celebru mai ales datorită muzicii de balet pentru orchestră în Do major Bolero, compusă în 1928, una din ultimele piese compuse înainte ca boala să-l condamne la tăcere. Acesta a fost Maurice Ravel. S-a născut pe 7 martie 1875 în...

PF Iustin Moisescu – profesor, diplomat și gospodar

PF Iustin Moisescu – profesor, diplomat și gospodar

Iustin Moisescu a fost al patrulea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. A fost deputat în Marea Adunare Națională în perioada 1957 – 1986. A reușit în plin comunism să construiască clădiri pentru Biserică și să restaureze altele. De asemenea a inițiat colecția...

Antonio Vivaldi – reprezentantul barocului muzical veneţian

Antonio Vivaldi – reprezentantul barocului muzical veneţian

Cel mai de seamă reprezentant al barocului muzical veneţian. Acesta a fost Antonio Lucio Vivaldi. S-a născut la Veneţia la 4 martie 1678, în urma mariajului dintre Giovanni Battista Vivaldi şi Camilla Calicchio. Adolescentul Antonio a primit tonsura la 15 ani și a...

Mircea Vulcănescu – erudit în vreme de răscruce

Mircea Vulcănescu – erudit în vreme de răscruce

Mircea Vulcănescu a fost un filolog, filosof, publicist, sociolog și politician român. Vasta sa cultură, care se întinde pe mai multe domenii, impresionează și astăzi. Bogăția sa intelectuală nu este singura sa calitate. Mintea sclipitoare era dublată de un creștinism...

Radu Gyr – rapsod popular al pușcăriașilor

Radu Gyr – rapsod popular al pușcăriașilor

Radu Gyr, numit de către Petre Pandrea rapsodul popular al pușcăriașilor a fost un poet foarte iubit de către deținuții politici. Operele sale aduceau bucurie celor care îl ascultau. Biografia sa este complexă, întrucât ea este o serie lungă de arestări și eliberări....

Ion Creangă – scriitorul copilăriei noastre

Ion Creangă – scriitorul copilăriei noastre

Acestea sunt cuvintele celebre ale scriitorului preluate din ,,Amintiri din copilărie” : ,, Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de...